un blog scris de Andrei Bogdan si aflat in versiune α de β

Cam de fiecare data cand plec de la birou prind momentul in care cutiile cu “Adevarul de seara” sunt pline cu ziare. Si de fiecare data asist cam la aceeasi intamplare: cate un gigel cu varsta de peste 30 de ani se infige in cutia respectiva si ia ditamai teancul de ziare. Cam pentru tot neamul lui, incepand de la parameci, amibe si alte protozoare si protiste. Si de fiecare data imi vine sa ma iau de ei si sa le spun ca nu-i frumos gestul lor si ca trebuie sa ia un ziar, ca sa ajunga la toata lumea. Pentru ca pana la urma, that’s the whole catch: sa ia fiecare persoana care intra la metrou un ziar, ca sa nu se plictiseasca in drumul spre casa si sa afle stiri proaspete.

P.S.: (1) Eu ma intreb ce fac indivizii aia cu atatea ziare? Or fi ramas fara hartie igienica la buda si le folosesc pe post de curpapir? Or varui in fiecare zi si au nevoie de ziare ca sa acopere diverse obiecte din casa?
(2) Daca Adevarul de seara ar costa sa zicem 20 de bani, ar mai lua macar un ziar?

Vara. Cald. Asfalt incins. Transpiratie. Mirosuri neplacute.

Fustite scurte. Decolteuri generoase. Abdomene bine lucrate la vedere. Burdihane. Sunci. Expuse in toata splendoarea lor, spre a ne oripila vizual.

Oamenii pe jumatate dezbracati nu au ce cauta in mijlocul Bucurestiului. Nu au ce cauta in Bucuresti, nu au ce cauta in niciun oras din tara. Doar pe litoral.

Cam de cum incepe temperatura de afara sa treaca de 25-30 de grade, ii si vezi ca ies pe strada. Barbati fara tricouri, cu burdihanul la vedere. Tulbura peisajul (de altfel) monoton al orasului si dauneaza grav retinei privitorilor. Pana acum vedeam genul asta de oameni (tarani de oras, ca altfel nu le pot zice) ii vedeam in Dacii 1310 “tunate”, cu maneaua la maxim si toate geamurile deschise. Dar, Dacia 1310 s-a transformat in Logan sau, in cazul capsunarilor, in BMW… si e cam pacat sa umple tapiseria de transpiratie si alte duhori (zic si eu…). Un obicei probabil ramas in genotipul lor, ca o eterna amintire a tarlalei de unde au plecat ei sau stramosii lor.

Citeste mai mult »

Am gasit azi (nr.: ieri) un card in zona bancomatului de la ING Office-ul de la Victoriei. Eram cu Raposatul acolo si deh… pana si-a terminat omul treaba, ma holbam la stickerele de pe pereti (apropo, dragut decorat locul) si deodata am vazut cardul. Il iau, ma uit la el, vad numele de pe card, si pentru o clipa m-am gandit sa-l las la loc, unde l-am gasit… poate persoana care l-a uitat o sa se intoarca dupa el. Apoi am facut ce trebuia sa fac: sa sun la ING si sa le spun despre cardul gasit (este telefon direct, gratuit din orice ATM room). Dupa ce am comunicat toate datele necesare tipei de la callcenter, am convenit sa bag cardul pe sub usa, in oficiul bancar, urmand ca ING-ul sa contacteze persoana respectiva si sa vina sa-si recupereze cardul.

Nu am scris asta ca sa ma laud, ci pentru ca asa mi se pare normal sa procedeze orice persoana care gaseste un obiect de o asemenea importanta. Si, pentru cine nu stie, daca gasesti un card si-l folosesti la o tranzactie online de exemplu, poti fi arestat pentru ca se cheama furt. Probabil la fel as fi procedat daca gaseam o suma mare de bani alaturi de niste acte (sau ceva care sa ajute la identificarea proprietarului). Chiar daca as gasi o suma care sa ma ajute sa-mi rezolv unele probleme, as returna-o persoanei in cauza (daca as putea sa o identific, pentru simpul motiv ca nu am incredere in politia romana sa le las niste bani in speranta ca vor gasi pagubitul).

Si, acum, vin si va intreb pe voi, cititorii acestui blog: Cum ati fi procedat in cazul meu, si cum ati proceda in cazul in care ati gasi o suma mare de bani pe strada, sau in alt loc?