un blog scris de Andrei Bogdan si aflat in versiune α de β

Ieri (adica Duminca) am tras o fuga pana in Como, sa admiram peisajul, pentru ca tot ne zicea Phlo sa ne ducem pe acolo.

Asa ca am luat trenul frumusel din Milano si am coborat la Como San Giovani. Si am pornit la pas spre lac, pentru ca asta am citit ca ar fi fost principala atractie a orasului. Si am trecut prin parcul orasului, unde era un fel de targ traditional. Se puteau gasi de toate, de la masline pana la diiiiiiitamaiiii painile (nu exagerez). Si, ne-am plimbat, si ne-am plimbat, am facut poze, ne-a parlit soarele ingrozitor, si, cand sa ne hotaram sa plecam, ne trece prin cap geniala idee de a merge pe malul celalalt al lacului, la poalele muntilor. Si, aveam de ales: ori facem o plimbare cu barca, ori urcam cu funicularul pana in varful muntelui. Am ales a doua varianta, si nu am regretat-o. Am avut ocazia sa trag niste cadre superbe, si sa-mi dau seama cat de mare este Como cu adevarat.

As pune si poze acum, dar prefer sa mai astept pana maine cand o sa am acces la un net mai decent. Stay tuned.

A doua zi in Milano a fost o zi de leneveala si plimbare. Deh… a trebuit sa ne refacem dupa drum.

Si cu toate ca mi-am propus sa dorm cum trebuie si sa ma trezesc tarziu, mi s-a demonstrat inca odata ca socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ. Cu alte cuvinte, una imi planific sa fac si alta imi iese. Adica, mi-am propus sa dorm pana tarziu, dar m-am trezit la 6 fix (ora locala). Primul meu gand a fost ca, daca era sa stiu ca ma duc la servici, cu siguranta nu as fi facut ochi la 7 (dupa ora Romaniei). Am bantuit prin camera, am facut panorama pe care am postat-o ieri (cu adica poze + editare) s.a.m.d. Si, dupa o leneveala binemeritata, am plecat de bezmetici pe strazi, sa exploram orasul. Citeste mai mult »

Dupa cum scriam duminica seara, am fost pentru prima oara in Ferentari.

Locul pare desprins de zilele noastre. Odata intrat in acel cartier am simtit cum timpul parca a stat in loc.  M-am simtit parca prins undeva in timp intre ghetourile “epocii de aur” si mahalaua de dinaintea comunistilor. Cam de asta imi aduce aminte. Pentru ca pana la urma, asta este defapt. O mahala modernizata, unde desi exista tot felul de facilitati, inca mai vezi puradei alergand pe strada in picioarele goale sau  carute pe strada.

Am observat ceva: lumea de pe strada (si credeti-ma ca sunt foarte multi la colturi de strada sau pe marginea strazii) te priveste ca pe un intrus. Parca ar vrea sa goneasca de acolo. Te privesc de parca ti-ar spune “Nu ai ce cauta aici. Pleaca.”. Citeste mai mult »

…trebuie sa recunosc. Ziua stau si strang fotografii si insemnari legate de cetatenii romaniei, pe care seara le transform in note informative. Acestea sunt expediate sefilor mei care le strang pe toate intr-un catastif mare. Cand se aduna mai multe note informative la dosarul unei persoane, aceasta este saltata de “baietii cu ochi albastri” si deportata in Siberia la munca silnica. Asta fac. Zi de zi, ora dupa ora.

Mai ciudat este ca nu mi-am dat seama pana astazi. Azi am avut marea revelatie. Azi am aflat ca lucrez pentru securitate. Si vreti sa va spun unde am aflat asta? Fix in Cismigiu, fix in dimineata asta. Acolo, ma asezasem pe o banca si ma apucasem sa-mi notez lucrurile pe care le aveam de facut pe ziua de azi. La o banca distanta de mine un nene trecut de ceva vreme de prima tinerete, cu ascendent sever in varsta a III-a. Nu l-am bagat in seama, desi am vazut ca se uita insistent (a se citi holba) la mine si la ce scriam eu. Eh… naiba sa-l pieptene mi-am zis eu, poate s-a plictisit de admirat natura. Am terminat de scris, si ce ma gandesc: sa scot camera din geanta si sa fac niste poze, ca era frumoasa privelistea din fata mea. Individul se tot uita la mine cu o privire tampa si foarte suspicioasa. Pun camera la ochi, incadrez imaginea… si-n ultima clipa ma bate gandul sa-i provoc mosului un mic atac de panica. Asa ca am marit viteza de inchidere a obturatorului, m-am facut ca fixez peisajul, am apasat pe buton si am intors obiectivul spre el. Nu pot sa va spun ce fel a ramas saracu’ om cand a vazut ca e “pozat” pe nepregatite. Amuzat pana peste masura, dar incercand sa pastrez o figura serioasa, am pus capacul pe lentila si am bagat camera in geanta. Si dau sa plec, cand il aud pe mos ca-mi zice “tu esti din aia de la securitate, de spionezi oamenii toata ziua pe oriunde se duc [eu incercam sa nu rad in timp ce el si-a continuat fraza] …ca de cand n-am vrut sa intru in partid ma tot urmariti…” …moment in care am izbucnit intr-un ras isteric si am plecat.

Se pare ca multi au ramas cu sechele in urma comunismului asa ca am mai trecut un ciudat in catastif… Deja i-am facut aviz de expediere in Siberia… maine pleaca… ‘tu-i mama lui de capitalist, auzi tu neamule, sa desconspire el un securist… Sa desconspiri pe tata mare la rusi ba, clar?

In loc de P.S.:

1. Intamplarea e pe cat se poate de adevarata.
2. Am mai auzit de un caz cu un mosulet ce se credea urmarit de Securitate (o fi fost tot asta, n-am de unde sa stiu).
3. Bine ca n-am dat de Basescu pentru ca fie m-ar fi fi zis ca sunt puiut de comunist (sau de securist), fie gaozar.