un blog scris de Andrei Bogdan si aflat in versiune α de β

Bucuresti e un oras de nota 20. Locuitorii acestui oras sunt cei mai fericiti din lume. Dincolo de toate natiile pamantului. Ce americani, japonezi, germani, finlandezi sau cine mai e fericit pe glob? Bucuresteni dom’le. Ca oras mai frumos ca Bucurestiul nu-i. Sorin Oprescu a realizat intr-un an (si putin) cat altii in 7. Nu tu probleme in trafic, nu tu gauri in asfalt, nu tu mizerii pe strazi. Defapt, in Bucuresti este atat de curat “incat poti manca de pe jos” (ca sa citez o reclama). In orasul asta curge lapte si miere. Cainii umbla cu covrigi in coada.

Dar linistea acestei oaze de armonie, prosperitate si civilizatie este perturbata de un singur lucru: ceasurile din parcuri. Vechi, ruginite, arata cam ca un cos mare, urat si plin de puroi pe un ten care ar fi de altfel perfect fara el.

Citeste mai mult »

Ieri (adica Duminca) am tras o fuga pana in Como, sa admiram peisajul, pentru ca tot ne zicea Phlo sa ne ducem pe acolo.

Asa ca am luat trenul frumusel din Milano si am coborat la Como San Giovani. Si am pornit la pas spre lac, pentru ca asta am citit ca ar fi fost principala atractie a orasului. Si am trecut prin parcul orasului, unde era un fel de targ traditional. Se puteau gasi de toate, de la masline pana la diiiiiiitamaiiii painile (nu exagerez). Si, ne-am plimbat, si ne-am plimbat, am facut poze, ne-a parlit soarele ingrozitor, si, cand sa ne hotaram sa plecam, ne trece prin cap geniala idee de a merge pe malul celalalt al lacului, la poalele muntilor. Si, aveam de ales: ori facem o plimbare cu barca, ori urcam cu funicularul pana in varful muntelui. Am ales a doua varianta, si nu am regretat-o. Am avut ocazia sa trag niste cadre superbe, si sa-mi dau seama cat de mare este Como cu adevarat.

As pune si poze acum, dar prefer sa mai astept pana maine cand o sa am acces la un net mai decent. Stay tuned.

…trebuie sa recunosc. Ziua stau si strang fotografii si insemnari legate de cetatenii romaniei, pe care seara le transform in note informative. Acestea sunt expediate sefilor mei care le strang pe toate intr-un catastif mare. Cand se aduna mai multe note informative la dosarul unei persoane, aceasta este saltata de “baietii cu ochi albastri” si deportata in Siberia la munca silnica. Asta fac. Zi de zi, ora dupa ora.

Mai ciudat este ca nu mi-am dat seama pana astazi. Azi am avut marea revelatie. Azi am aflat ca lucrez pentru securitate. Si vreti sa va spun unde am aflat asta? Fix in Cismigiu, fix in dimineata asta. Acolo, ma asezasem pe o banca si ma apucasem sa-mi notez lucrurile pe care le aveam de facut pe ziua de azi. La o banca distanta de mine un nene trecut de ceva vreme de prima tinerete, cu ascendent sever in varsta a III-a. Nu l-am bagat in seama, desi am vazut ca se uita insistent (a se citi holba) la mine si la ce scriam eu. Eh… naiba sa-l pieptene mi-am zis eu, poate s-a plictisit de admirat natura. Am terminat de scris, si ce ma gandesc: sa scot camera din geanta si sa fac niste poze, ca era frumoasa privelistea din fata mea. Individul se tot uita la mine cu o privire tampa si foarte suspicioasa. Pun camera la ochi, incadrez imaginea… si-n ultima clipa ma bate gandul sa-i provoc mosului un mic atac de panica. Asa ca am marit viteza de inchidere a obturatorului, m-am facut ca fixez peisajul, am apasat pe buton si am intors obiectivul spre el. Nu pot sa va spun ce fel a ramas saracu’ om cand a vazut ca e “pozat” pe nepregatite. Amuzat pana peste masura, dar incercand sa pastrez o figura serioasa, am pus capacul pe lentila si am bagat camera in geanta. Si dau sa plec, cand il aud pe mos ca-mi zice “tu esti din aia de la securitate, de spionezi oamenii toata ziua pe oriunde se duc [eu incercam sa nu rad in timp ce el si-a continuat fraza] …ca de cand n-am vrut sa intru in partid ma tot urmariti…” …moment in care am izbucnit intr-un ras isteric si am plecat.

Se pare ca multi au ramas cu sechele in urma comunismului asa ca am mai trecut un ciudat in catastif… Deja i-am facut aviz de expediere in Siberia… maine pleaca… ‘tu-i mama lui de capitalist, auzi tu neamule, sa desconspire el un securist… Sa desconspiri pe tata mare la rusi ba, clar?

In loc de P.S.:

1. Intamplarea e pe cat se poate de adevarata.
2. Am mai auzit de un caz cu un mosulet ce se credea urmarit de Securitate (o fi fost tot asta, n-am de unde sa stiu).
3. Bine ca n-am dat de Basescu pentru ca fie m-ar fi fi zis ca sunt puiut de comunist (sau de securist), fie gaozar.