La inceput a fost necesitatea, apoi vointa

In loc de incheiere

si apoi cu alte chestii de genul:

si culminand cu tweetul asta:

Deci, cu alte cuvinte, la #wowconf a fost foarte fun, cu toate ca habar n-am de ce a trebuit sa existe o conferinta care sa fie despre femeile pe web… Nu sunt marginalizate, nu au fost niciodata, nu-i vad rostul.

Pentru cine n-are chef sa deschida, aveti un screenshot after the jump.

Aruncati cu rosii daca va vedeti acolo in screenshot, dar, imi pare rau sa va spun, sunteti cam batuti in cap la faza asta. Toti cei 35 care au dat like pana in acest moment. Asta e dovada clara, ca oamenii dau like pe facebook la orice cacat si ca sipirtul de turma e prezent si aici (cu toate ca nu aveam vreu dubiu).

P.S.: Mai bine si-ar tine telefonul in fund sau in p***, pus pe vibratii. Pentru asta jur ca as da Like… NOT!

Stiti care e partea care ma amuza cel mai tare? Exista traineri fix pentru asta. Si se castiga bani frumosi din asta. Exista oameni care platesc alti oameni pentru a le da sfaturi despre viata. Incredibil zic. Si, colac peste pupaza, o parte din oamenii care fac chestia asta poarta un nume pompos si, oarecum sinistru (desi nu cred ca asta e cuvantul cel mai potrivit): Life coach.

WTF? Da-ne doamne prosti, ca gasim noi cum sa le luam banii…

Azi s-a descoperit un bug pe twitter, care iti permitea sa ai un numar de followeri la fel de mare ca al altor useri (gen celebritati cu sute de mii de urmaritori). Desigur, vestea s-a raspandit foarte repede, si astfel, oamenii care fac twitterul sa mearga, au luat masuri, si s-a ajuns la situatia din imaginea de mai sus. Toata lumea 0 si 0. Scales of justice, ce mai… Asa ca… ma urmariti si pe mine pe twitter?

P.S.: Pentru cine vrea sa fie la curent cu ce se mai intampla cu platforma de microblogging, o puteti face aici.

Astazi se implinesc 3 ani(sori) de la primul meu blog, si de la primul post scris pe acesta. Deci, 3 ani de la primul meu pas in blogosfera. Si acum ar trebui sa spun statistici plictisitoare, despre nr de posturi, despre comentarii, despre trafic etc, dar probabil v-ar plictisi asta, asa ca o spun ceva, care, desi pare un cliseu, o scriu din toata inima.

Multumesc mult tutor celor care ma citesc, tuturor celor care au comentat, tutuor abonatilor la feed, tuturor celor care m-au ajutat la diversele probleme legate de blogging/hosting (adica Bleau si Siropel, doi oameni de nota 10), si tuturor partenerilor si, nu in ultimul rand, celor care au facut posibile unele evenimente.

P.S.: Pe 22 aprilie am implinit 2 ani de activitate pe twitter. Multumesc pe aceasta cale tuturor celor 1.000 si ceva de followeri.

Sunteti pregatiti sa aflati raspunsul?

Iata:

Asa arata defapt un twitt. Simplu, nu?

Over & out, ca e multa treaba de facut. Pentru cei care cumpara de acolo, pot sa va zic doar “Thank you, come again.”

A fost un drum frumos pe meandrele blogosferei. Timp de aproape 3 ani am scris, am citit si am comentat. Nu e momentul potrivit sa fac o statistica, pentru ca m-ar intrista gandul ca as fi putut face mult mai mult.

Nu voi insista prea mult asupra motivelor, dar unul dintre ele, este ca m-am saturat sa se exercite presiuni asupra mea, sa primesc telefoane de amenintare dupa aparitia unor articole (gen asta). M-am saturat, sa se gasesasca cate un mitic care sa-mi impuna o anumita cenzura.

Asta a fost, sper ca v-a facut placere ceea ce ati citit. Drumul meu se incheie aici.

A.B.

Marti seara am participat la ultima editie a Lecturi Urbane, ce s-a desfasurat la metrou. (Dupa cum zicea Adrian Ciubotaru, a fost ultima din acest sezon).

Ca si celelalte editii, aceasta a fost una reusita, impartindu-se carti si zambete, pe traseul Piata Unirii – Dristor 1 – Dristor 2 – Piata Unirii. M-a bucurat foarte mult ca atunci cand m-a intrebat lumea ce se intampla, si am spus ca e vorba de o editie  a Lecturi Urbane, am primit raspunsuri de genul “Da, am auzit, si imi pare rau ca nu am putut participa”.

La fel ca in editia trecuta a Lecturilor Urbane, am impartit carti si am facut poze, iar la finalul actiunii, a urmat un “debrief” la Absintheria Sixtina, unde vinul din partea casei a mers la suflet .

Pentru cei care nu stiu ce este Lecturi Urbane, va spun ca

Lecturi Urbane este un proiect de implicare civică iniţiat de civika.ro ce are scopul de-a promova lectura în locurile publice şi în mijloacele de transport în comun – în particular şi actul cititului în general.

Pentru mai multe detalii, vizitati orasulciteste.ro.

Pentru cine vrea sa vada pozele facute marti seara, le gasiti postate pe facebook.

Alte impresii / pareri / poze de la aceasta editie, gasiti aici.