un blog scris de Andrei Bogdan si aflat in versiune α de β

“Scriu frumos dar nu pudic / Scriu mult dar nu public” Cedry2k – Balboa.

La inceput a fost necesitatea, apoi vointa

In loc de incheiere

…nu stiu. Pentru ca am aflat prea tarziu de aceasta conferinta, pentru ca nu prea as fi avut ce cauta, deoarece #wowconf a fost Women on Web Conference, nu World of Warcraft Conference asa cum m-as fi asteptat dupa ce am vazut hashtag-ul asta pe twitter. Cu toate acestea, #wowconf a fost prilej pentru mine sa fac o chestie pe care nu o mai practicasem de cativa ani: trolling. Si astfel au rezultat twitturi de genul: Citeste mai mult »

Mi se pare mie sau pagina asta de pe facebook e foarte cretina?

Pentru cine n-are chef sa deschida, aveti un screenshot after the jump. Citeste mai mult »

Din ce in ce mai des aud conceptul de dezvoltare personala, si mai ales blog cu/despre dezvoltarea personala. Asa ca mi-am facut putin timp sa vad si eu ce si cum sta treaba cu chestia asta. Si citind cateva site-uri/bloguri, am constatat ca, e un fel de apa de ploaie. La prima vedere este vorba doar despre oameni care se cred role-model-uri pentru ceilalti si se cred in stare sa dea sfaturi celorlalti despre ce si cum sa faca cu viata lor si cu stilul lor propriu.

Stiti care e partea care ma amuza cel mai tare? Exista traineri fix pentru asta. Si se castiga bani frumosi din asta. Exista oameni care platesc alti oameni pentru a le da sfaturi despre viata. Incredibil zic. Si, colac peste pupaza, o parte din oamenii care fac chestia asta poarta un nume pompos si, oarecum sinistru (desi nu cred ca asta e cuvantul cel mai potrivit): Life coach.

WTF? Da-ne doamne prosti, ca gasim noi cum sa le luam banii…

Azi s-a descoperit un bug pe twitter, care iti permitea sa ai un numar de followeri la fel de mare ca al altor useri (gen celebritati cu sute de mii de urmaritori). Desigur, vestea s-a raspandit foarte repede, si astfel, oamenii care fac twitterul sa mearga, au luat masuri, si s-a ajuns la situatia din imaginea de mai sus. Toata lumea 0 si 0. Scales of justice, ce mai… Asa ca… ma urmariti si pe mine pe twitter?

P.S.: Pentru cine vrea sa fie la curent cu ce se mai intampla cu platforma de microblogging, o puteti face aici.

(apropo, nu dau de baut, ca sa fim intelesi din capul locului).

Astazi se implinesc 3 ani(sori) de la primul meu blog, si de la primul post scris pe acesta. Deci, 3 ani de la primul meu pas in blogosfera. Si acum ar trebui sa spun statistici plictisitoare, despre nr de posturi, despre comentarii, despre trafic etc, dar probabil v-ar plictisi asta, asa ca o spun ceva, care, desi pare un cliseu, o scriu din toata inima.

Multumesc mult tutor celor care ma citesc, tuturor celor care au comentat, tutuor abonatilor la feed, tuturor celor care m-au ajutat la diversele probleme legate de blogging/hosting (adica Bleau si Siropel, doi oameni de nota 10), si tuturor partenerilor si, nu in ultimul rand, celor care au facut posibile unele evenimente.

P.S.: Pe 22 aprilie am implinit 2 ani de activitate pe twitter. Multumesc pe aceasta cale tuturor celor 1.000 si ceva de followeri.

Daca erati curiosi cum arata in realitate un twitt (adica un mesaj dat pe twitter), ei bine, am gasit raspunsul (navigand aiurea pe scribd, in cautarea de alte documente).

Sunteti pregatiti sa aflati raspunsul? Citeste mai mult »

Azi am avut putina inspiratie si, am decis sa n-o irosesc, asa ca am facut cateva tricouri, si le-am pus pe smartgifts.ro, si astfel, magazinul meu a luat nastere. Il puteti vedea si puteti admira (si cumpara) produsele pe http://abogdan.com/shop.

Over & out, ca e multa treaba de facut. Pentru cei care cumpara de acolo, pot sa va zic doar “Thank you, come again.”

Dragii mei, va anunt ca de astazi voi inchide blogul. Defapt, nu voi mai scrie deloc, si voi astepta cuminte sa expire domeniul.

A fost un drum frumos pe meandrele blogosferei. Timp de aproape 3 ani am scris, am citit si am comentat. Nu e momentul potrivit sa fac o statistica, pentru ca m-ar intrista gandul ca as fi putut face mult mai mult.

Nu voi insista prea mult asupra motivelor, dar unul dintre ele, este ca m-am saturat sa se exercite presiuni asupra mea, sa primesc telefoane de amenintare dupa aparitia unor articole (gen asta). M-am saturat, sa se gasesasca cate un mitic care sa-mi impuna o anumita cenzura.

Asta a fost, sper ca v-a facut placere ceea ce ati citit. Drumul meu se incheie aici.

A.B.

Marti seara am participat la ultima editie a Lecturi Urbane, ce s-a desfasurat la metrou. (Dupa cum zicea Adrian Ciubotaru, a fost ultima din acest sezon).

Ca si celelalte editii, aceasta a fost una reusita, impartindu-se carti si zambete, pe traseul Piata Unirii – Dristor 1 – Dristor 2 – Piata Unirii. M-a bucurat foarte mult ca atunci cand m-a intrebat lumea ce se intampla, si am spus ca e vorba de o editie  a Lecturi Urbane, am primit raspunsuri de genul “Da, am auzit, si imi pare rau ca nu am putut participa”.

La fel ca in editia trecuta a Lecturilor Urbane, am impartit carti si am facut poze, iar la finalul actiunii, a urmat un “debrief” la Absintheria Sixtina, unde vinul din partea casei a mers la suflet .

Pentru cei care nu stiu ce este Lecturi Urbane, va spun ca

Lecturi Urbane este un proiect de implicare civică iniţiat de civika.ro ce are scopul de-a promova lectura în locurile publice şi în mijloacele de transport în comun – în particular şi actul cititului în general.

Pentru mai multe detalii, vizitati orasulciteste.ro.

Pentru cine vrea sa vada pozele facute marti seara, le gasiti postate pe facebook.

Alte impresii / pareri / poze de la aceasta editie, gasiti aici.