un blog scris de Andrei Bogdan si aflat in versiune α de β

Dupa o absenta de o saptamana, a venit randul unui nou post din seria “cum ar fi…“. Si, ramanem tot in sfera onlineului. Si, ma gandeam cum ar fi daca ar disparea internetul. Brusc. Niciun provider din lume sa nu mai poata furniza acest serviciu. Cum ar fi daca s-ar intampla asta?

In primul si-n primul rand in primele secunde de la disparitia internetului nu s-ar intampla mai nimic, oamenii fiind preocupati sa-si verifice echipamentele de retea. In cateva minute, ar ceda liniile telefonice din cauza supraaglomerarii datorita oamenilor care suna disperati la provideri. Vazand ca situatia nu poate fi rezolvata, in randul celor dependenti de online, s-ar instaura panica. Pentru moment. Apoi, s-ar gandi “ce faceam inainte de existenta internetului?”. Si astfel, oamenii ar incepe sa se duca iar la biblioteci pentru a imprumuta carti, sau pentru a descoperi lucruri noi. De asemenea, ar creste vanzarile librariilor, ale cinematografelor, ale caselor de discuri, vanzarile publicatiilor s.a.m.d. Cu alte cuvinte, ar creste vanzarile tuturor segmentelor suplinite intr-un fel sau altul de Internet.

De asemenea retelele sociale nu ar mai exista, oamenii, cunoscandu-se in realitate. Cu alte cuvinte, cand va veni vorba de socializare, aceasta va fi “pe bune”, si se va socializa in cercuri relativ restranse.

Insa cel mai mare impact ar fi asupra celor care scot bani din online, si se bazeaza pe industria online sa aiba un venit stabil. Incepand de la marile agentii web, si terminand cu site-urile cu filme porno. In aceste conditii, o mare parte din firmele ce desfasoara afaceri in domeniul web s-ar inchide, iar celelalte ar face reduceri de personal si s-ar reprofila. Si, apropo de asta,o industrie care ar beneficia (si ar creste) de pe urma disparitiei internetului este cea a publicitatiii “off-line”. Adica, radio, TV, presa, outdoor si, de ce nu, indoor.

Voi ce credeti ca s-ar mai intampla daca ar disparea internetul? Brusc.

Ziceam intr-un post mai vechi ca uneori sunt aerian.

Si, atunci cand credeam ca m-am vindecat mi se intampla urmatoarea chestie. In seara asta am vrut sa o sun pe Anna (@lookingatnimphs). Din doua apasari pe taste, incepe sa sune… si suna… si suna si… raspunde:

“Ce faci bai copilu’?”

“Taxi Apolodor, buna seara.”

“Scuze, am sunat gresit.”

…si am inchis… si, dupa ce m-am felicitat pentru aceasta “performanta”, am tras o concluzie: ar trebui sa casc ochii mai bine inainte sa sun pe cineva… nu de alta, da’ cine mai stie unde si pe cine sun data viitoare.

Imi place sa salut lumea pe care o cunosc, si imi place sa mi se raspunda la salut. Pentru ca e o forma de bun-simt si, pana la urma, o forma de respect. Te salut, raspunde-mi, ca nu te costa nimic. Dar nu am de gand sa scriu despre asta acum, pentru ca am aprofundat subiectul asta intr-un post mai vechi (“Requiem pentru bunul simt“).

Daca eista ceva care sa ma enerveze mai mult decat sa nu-mi raspunda cineva la salut, acel lucru ar fi sa mi se raspunda cu “sa traiti”/”sa traiesti”.

Exista alte enspe mii de feluri in care poti sa-mi raspunzi la salut. Da’ nu asa. Nu-mi zice “sa traiesti”. E enervant. Nu stiu cum sunteti voi, dar exprimarea asta fie imi aduce aminte de vremurile in care toti erau tovarasi si tovarase. Sau, imi da impresia de unitate militara. Acolo, nu poti sa-i spui superiorului tau altfel decat “sa traiti”. Ok, recunosc, de doua ori in viata mea m-a batut gandul de a ma alatura carierei militare, dar, niciodata nu s-a materializat nimic. Din contra, ultima data, stand stramb si judecand drept, mi-am dat seama ca n-as putea niciodata in viata mea sa ma supun rigorilor (si umilintelor) de cazarma.

Revenind la “sa traiesti”. Citeste mai mult »

Cunostiintele mele in materie de retelistica sunt 0. Eu sunt un mare nimeni, iar tipa cu care am vorbit in seara asta este o zeita. Este singura si unica persoana din lume care se pisa, sau, pentru urechi sensibile, mictioneaza (de undeva de sus) pe toti expertii in retelistica, si pe insusi Tim Berners-Lee.

Pe scurt. Ajung acasa si vad ca nu-mi merge netu’. Asa ca ma uit in log-urile routerului si vad ca nu se mai putea conecta (prin PPPoE) la RDS. Buuuun… stai si cauta numarul de telefon de la RDS… nu l-am gasit. Pana la urma am dat un telefon (scuze Bogdan ca te-am trezit din somn) si am aflat nenorocitul ala de numar.

Si sun. Si sun. Intr-un final imi raspunde experta in retelistica. Si ii zic toata povestioara ca nu-mi merge ca am incercat sa ma conectez pe direct (si chiar incercasem), ca dracu’, ca lacu’…  ca nu merge netu’. Si, dupa ce ma asculta, tipa imi da solutia:

“[...]dati click pe TCP/IP si dezactivati-l, si incercati sa va mai conectati odata”.

Am ramas masca. Si mi-a zis sa depun sesizare si mi-a inchis.

Dupa 2 minute incepe sa-mi functioneze netu’, asa ca sun la ei sa-mi anulez sesizarea. Si intamplarea face sa-mi raspunda aceeasi duduie si dupa ce imi anuleaza sesizarea, are loc urmatorul dialog: Citeste mai mult »

Guest-post scris de un prieten motociclist.

Motociclistul este asociat de cele mai multe ori cu baiatul rau din filme, care este rebel, nu are prea multe probleme in viata, este dispus sa joace totul pe o singura carte si sa isi transforme fiecare ora din viata intr-o aventura in care conceptul de adrenalina devine absolut.

Daca un motociclist este imbracat in piele devine si mai periculos pentru privitori, majoritatea emitand aceasta judecata de valoare fara sa isi puna neuronul la munca macar 30 de secunde pentru a incerca sa inteleaga mai bine de ce se imbraca un motociclist in piele. E vorba evident de o imagine deformata creata de dresajul mediatic.

Niciodata nu o sa-li vedeti pe patriarh mergand pe motocicleta. Asta nu pentru ca poate nu si-ar dori, ci din cauza faptului ca aceasta imagine ar strica unui brand pozitiv.In mod clar o masina ofera avantaje evidente fata de o motocicleta. In traficul din Romania , motociclismul pare un sport extrem. Soferii au tendinta sa te ignore, considerand ca motocicleta este un fel de bicicleta mai mare, iar unii, deloc de neglijat, nu suporta motociclistii. Drumurile sunt pline de gropi, de pete de ulei, politistii te remarca si se straduiesc sa gaseasca un motiv pentru care sa te opreasca.

Daca la toate acestea mai adaugam faptul ca un accident pe motocicleta duce in cele mai multe cazuri la un final tragic, atunci este clar pentru toata lumea ca trebuie sa fii nebun ca sa achizitionezi o motocicleta. Ca sa aiba o minima protectie in caz de accident, un motociclist trebuie sa investeasca cel putin 2.000 euro pentru un echipament de protectie: cizme,  casca, manusi si celebrul costum de piele care este de altfel cel mai recomandat datorita protectiei oferite. Adica o suma deloc neglijabila.

Insa, pe de alta parte Citeste mai mult »

Si iata ca noua categorie isi face debutul astazi. Se cheama cum ar fi… si va contine scrieri dupa cum ii zice si numele.

Am dat acum doua zile peste filmuletul de mai jos, numit “Real-life Twitter”, facut de oamenii de la College Humor. Pe scurt, ideea e urmatoarea: Dan Gurewitch se plimba prin oras, si, in loc sa-si scrie gandurile pe twitter, le rosteste cu voce tare. Urmariti-l si discutam dupa.

Asa… Ma gandeam cum ar fi sa implementam chestia asta in realitate. Fiecare sa twittereasca live, cu voce tare, cand simte nevoia. Fiecare sa isi exprime gandurile in fata tuturor si sa fie ascultat de cine vrea. Atunci followerii s-ar numi listeneri, si nu ar mai exista un numar fix de-al lor …si uite cum s-ar rezolva problema cu cei care au foarte putini followeri. Daca au ceva interesant de zis, vor fi ascultati. Un alt avantaj ar fi ca ar disparea… sa le zicem arogantii de pe twitter, adica cei care nu urmaresc decat maxim 10 persoane si sunt urmariti de mai bine de 1.000 de persoane. Pentru ca acestia, inevitabil vor asculta si alte persoane atunci cand vor fi in public.

Mai greu ar fi daca am urmari in realitate oamenii pe care ii urmarim pe twitter. Ar trebui sa ne clonam ca sa-i urmarim pe toti . Si asa s-ar face armate de followeri …and twitterers will take over the world

Si alta chestie. Ar disparea spamerii (si botii). Adica cine face “spam”, poate fi usor dat afara (daca este la un eveniment), sau poate fi facut sa taca.

Ar fi interesant chiar sa punem in practica ideea asta de real life twitting, pe la vreun tweetmeet de amploare (cum a fost beertweetmeet).

Oameni de pe twitter, oameni de pe strada, oameni care stiau despre ce e vorba si curiosi, s-au strans ieri seara in parcul Tineretului (intrarea Sincai) pentru a savura o supa delicioasa si a face o fapta buna. Si pentru ca trebuia sa i se zica intr-un fel, i s-a spus Urban Soup Night editia II.

Astfel, @copolovici si inca un nene pe care n-am idee cum il cheama Victor Melian au pregatit patru tipuri de supe, pentru a le servi doritorilor. Patru feluri de supa, proaspata, calda (ba chiar fierbinte), dans irlandez, buburuze, atmosfera placuta si desigur… donatii. Ba chiar s-a ajuns sa se liciteze pentru o supa, care a fost adjudecata cu suma de 100 de lei.

Seara s-a terminat cu o tura in masinute, dupa care fiecare a plecat pe unde a vrut: unii pe acasa, unii pe la Tuborg Green Fest, iar altii, mai curajosi, au plecat la mare.

Ma bucur ca am cunoscut oameni noi si interesanti, (din nou nu scriu nici un nume, pentru ca s-ar putea sa nu-i amintesc pe toti, si nu vreau sa se supere nimeni).

Si, daca tot am vorbit de donatii, puteti dona si voi pentru sustinerea departamentului de terapie intensiva a spitalului de copii “Grigore Alexandrescu“. Contul este RO54RNCB0072049707680001 deschis la BCR pentru Fundaţia Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii “Grigore Alexandrescu”. Doneaza cat vrei si cat poti. Orice suma conteaza.

Alte impresii gasiti la Piticu (+ poze), vocea celor care tac (+poze), Minxieee (note-to-self: se scrie cu 3 de e!), Sorin, Sabina Cornovac, Copolovici (pe pranzul din caserola), Carmen Rusu, Tara Duveanu si poze de la @CinnamonAnna (download link) Cine mai scrie, astept trackback-uri, sa va adaug in lista…

…sau cum se transforma capu’ de metal in cap de creta.

Citeam ieri un titlu din newsletterul Metalhead care suna asa: “In sfarsit, Trilulilu dat in judecata pentru drepturi de autor“. Astfel, citind stirea, am aflat ca Trilulilu se confrunta cam cu aceeasi problema ca si YouTube: drepturile de autor.

Si zic despre ei ca s-au transformat in capete de creta, pentru ca au dat acel titlu la articol. Iar in finalul articolului, al’ mai metalhead dintre metalheazi, Emil Ionescu, aka Morrison, pune urmatoarea nota:

Ca o nota a redactiei am adauga: “IN SFARSIT” ! Daca nu invatam sa respectam munca artistilor ni se vor anula toate festivalurile si concertele mari ca pana acum sau nu ne va mai vizita nimeni. Ce trupa vrea sa vina in Romania cand afla ca a vandut 50 de CD-uri originale?

Pai bine mai cap de metal creta… chiar crezi ca d’aia nu vin trupele mari? Ca pune x sau y un clip pe trilulilu? Sau pentru ca nu au vanzari bune in tara la noi?

Sau nu vin pentru ca: Citeste mai mult »

Ma intreba in seara asta cineva de ce nu scriu nimic despre Michael Jackson si despre moartea lui.

Simplu. Pentru ca mi-e scarba de tonele de texte scrise despre asta. Pentru ca nu-mi place ca a fost mediatizat extraordinar de mult momentul. Pentru ca MTV a facut actiunea aia de toata jena in care lumea a mers la stadionul Lia Manoliu sa aprinda lumanari si sa depuna flori. Pentru ca incepand de vineri posturile de radio si de TV au inceput sa difuzeze in heavy rotation melodiile lui, desi pana atunci, majoritatea il uitasera. De tot. Pentru ca se fac tot felul de anchete si investigatii in acest caz. Pentru ca lumea nu vrea sa accepte ca nu era nemuritor si de aceea se fac aceste anchete. Pentru ca mi-e scarba de toti aia care l-au aratat cu degetul si l-au catalogat drept pedofil, infractor, homosexual si acum tin discursuri pioase legate de el, de omul Michael Jackson, de cel ce a fost regele pop-ului.

Singurul lucru care ar fi trebuit sa fie facut in legatura cu moartea lui era doar sa fie anuntat faptul ca a murit si atat. Sa se pastreze tacerea. Sa se tina un moment de reculegere pentru el. Nu sa fie tot evenimentul intr-un media bomb. Atat. Sau, cel putin, asta cred eu ca ar fi trebuit facut.

Later edit:

Daca ar exista OTV in SUA, probabil ar face un serial referitor la moartea lui Jackson mult mai lung decat “Disparitia Elodiei”, cu tot felul de bufoni, pareristi, “specialisti” si bagatori de seama care n-au nici un fel de legatura cu omul.