un blog scris de Andrei Bogdan si aflat in versiune α de β

Sa incep postul asta printr-o intrebare: stiti genul ala de arcuri care se pun la usile de bloc sa le tina inchise? Si care pe langa asta, au rolul sa nu permita trantirea usii? Bun…

Si sa incepem povestirea.

In seara asta m-am intors acasa si, ca deobicei cand intru in bloc, las usa sa se inchida de la sine bazandu-ma pe acel arc de care va ziceam mai devreme… boon… si, ma duc spre lift, cand, in fata liftului ma apostrofeaza o tanti care statea de vorba cu inca o persoana (deh… ii mai vazusem odata sau de doua ori inainte):

Tanti (pe un ton calm): Buna seara.

Andrei (calm, asteptand liftul): Buna seara. (fiind mutat relativ recent in acest bloc si necunoscandu-mi decat doi vecini, nu ma sinchisesc sa salut pe toata lumea pe care o vad… deh… doar la tara se mai saluta toata lumea cu toata lumea, fie ca se cunosc sau nu, pentru ca la un moment dat au fost rude).

T (calma): Te rog sa nu mai lasi usa sa se tranteasca.

A (foarte calm si relaxat… asta a fost tonul pe toata durata discutiei): Bine, am sa am mai multa grija data viitoare. (deh… ma intreb ce s-ar putea intampla la usa aia… sa se strambe mai mult decat e deja?)

(m-am intors cu spatele cu intentia de a ma urca in lift)

T (calma): La ce etaj stai?

A (extrem de calm si politicos desi se intreba la ce naiba o f*** pe aia grija): Conteaza?

T (foarte enervata si vadit deranjata de raspunsul meu da o replica epocala): In primul rand sa stii ca sunt femeie!!! (asa.. si? crezi ca n-am vazut din prima? ce vrei? un premiu? o statuie, o atentie, o maslina, ceva?) …si in al 2-lea rand sunt presedinta blocului.

A (la fel de calm): Doamna, stiti, eu v-am vorbit cu respect si pe un ton calm…

T(intrerupandu-ma): Zi la ce etaj stai.

I-am zis intr-un final, gandindu-ma ca nu prea am cum sa mint in situatia asta (stupid me… acum imi dau seama ca aveam doua posibilitati de a scapa cu o minciuna).

Si in timp ce inchideam usa la lift, am auzit ceva legat de chirie… acum nu stiu daca imi mai pusese mie o intrebare sau reluase discutia cu interlocutorul ei.

Acum stau si va intreb eu pe voi (cei care inca ma mai cititi):

1. De ce credeti ca o interesa pe aia unde stau? (ca doar nu-i blocul ei sau al lu’ maica-sa)
2. Voi cum ati fi procedat la o intrebare de genul ala? (si, btw… am fost nesimtit cu aia?)

Cam de fiecare data cand plec de la birou prind momentul in care cutiile cu “Adevarul de seara” sunt pline cu ziare. Si de fiecare data asist cam la aceeasi intamplare: cate un gigel cu varsta de peste 30 de ani se infige in cutia respectiva si ia ditamai teancul de ziare. Cam pentru tot neamul lui, incepand de la parameci, amibe si alte protozoare si protiste. Si de fiecare data imi vine sa ma iau de ei si sa le spun ca nu-i frumos gestul lor si ca trebuie sa ia un ziar, ca sa ajunga la toata lumea. Pentru ca pana la urma, that’s the whole catch: sa ia fiecare persoana care intra la metrou un ziar, ca sa nu se plictiseasca in drumul spre casa si sa afle stiri proaspete.

P.S.: (1) Eu ma intreb ce fac indivizii aia cu atatea ziare? Or fi ramas fara hartie igienica la buda si le folosesc pe post de curpapir? Or varui in fiecare zi si au nevoie de ziare ca sa acopere diverse obiecte din casa?
(2) Daca Adevarul de seara ar costa sa zicem 20 de bani, ar mai lua macar un ziar?

Vara. Cald. Asfalt incins. Transpiratie. Mirosuri neplacute.

Fustite scurte. Decolteuri generoase. Abdomene bine lucrate la vedere. Burdihane. Sunci. Expuse in toata splendoarea lor, spre a ne oripila vizual.

Oamenii pe jumatate dezbracati nu au ce cauta in mijlocul Bucurestiului. Nu au ce cauta in Bucuresti, nu au ce cauta in niciun oras din tara. Doar pe litoral.

Cam de cum incepe temperatura de afara sa treaca de 25-30 de grade, ii si vezi ca ies pe strada. Barbati fara tricouri, cu burdihanul la vedere. Tulbura peisajul (de altfel) monoton al orasului si dauneaza grav retinei privitorilor. Pana acum vedeam genul asta de oameni (tarani de oras, ca altfel nu le pot zice) ii vedeam in Dacii 1310 “tunate”, cu maneaua la maxim si toate geamurile deschise. Dar, Dacia 1310 s-a transformat in Logan sau, in cazul capsunarilor, in BMW… si e cam pacat sa umple tapiseria de transpiratie si alte duhori (zic si eu…). Un obicei probabil ramas in genotipul lor, ca o eterna amintire a tarlalei de unde au plecat ei sau stramosii lor.

Citeste mai mult »

Daca stau stramb si judec drept, oamenii care au protestat ieri au pe jumatate dreptate.

Cu pensionarii n-am nimic, nu mi se pare corect sa li se ia 15% asa, degeaba la niste oameni care au muncit o viata intreaga, si pentru care, in multe cazuri, 15% inseamna enorm pentru ei. De asemenea n-am nimic cu muncitorii din diverse ramuri ale industriei (cat mai e din ea).

Eu am ce am cu functionarii publici si cu cei care lucreaza in administratia publica. As propune sa li se ia din start intre 15 si 50% din salariu (peste 20% in cazul alora care au salarii nesimtite, gen parlamentari, ministri samd.), dar sa li se dea posibilitatea sa recastige procentul luat (pana in 20%, pentru ca la aia cu salarii nesimtite, e bine ca se ia) in urma unor sporuri de performanta. Daca este un angajat bun, isi face treaba cum trebuie, nu am nicio problema cu a-l remunera si mai mult. Chiar 200% daca merita. (Desigur, idee ce se poate aplica numai daca indicii de performanta ai fiecarui angajat sunt calculati corect).

Citeste mai mult »

…sunt in stare sa merg pana-n panzele albe cand stiu ca am dreptate.

Prin luna noiembrie a anului trecut, m-am hotarat ca era cazul sa reziliez abonamentul pe care-l aveam incheiat la Orange Romania, din mai multe cauze. In primul rand pentru ca nu mai foloseam numarul acela de telefon de foarte multa vreme (cam de cand incheiasem un abonament la Vodafone Romania) si pentru ca luna decembrie 2009 era ultima luna din perioada minima contractuala (il prelungisem in 2007 cu inca 2 ani pentru ca mi-am luat un telefon cu puncte ThankYou).

Astfel, am fost la Orange Shop-ul din Piata Victoriei, am platit doua facturi (mie nu prea-mi mai veneau facturi acasa, imi veneau doar notificari de plata). Am facut cererea de reziliere, in scris, am platit cu punctele ThankYou factura in avans, si le-am zis salutare, au revoir, sayonara s.a.m.d., crezand ca nu o sa mai am de-a face cu ei prea curand… sau cel putin asa credeam.

Dar, Orange Romania, in loc sa tina cont de cererea mea, s-a transformat intr-un fel de pasa otoman care-si cerea tributul Citeste mai mult »