Tot tin de luni sa va zic doua intamplari petrecute in aceasi zi.
Prima intamplare s-a petrecut in timp ce ma intorceam spre casa. Pentru ca, dupa cum (probabil) stiti, pasajul de la metrou care face legatura intre Piata Unirii 1 si Piata Unirii 2 s-a inchis si, astfel, transferul se face pe la suprafata. Adica stat la semafor, asteptat in soare, aglomeratie, claxoane etc. (Mai ales pe la 2 cand ma aflam prin zona). Asa ca m-am hotarat sa o iau la pas spre casa, pentru ca umbra de pe Bd. Unirii era mult prea imbietoare si, chiar simteam nevoia unei plimbari.
…si cum “o minune dureaza trei zile”, asa am patit si eu, pentru ca zona umbrita nu s-a intins pe o distanta asa de lunga, asa cum ma asteptam eu. Asa ca, mergand prin soare si caldura, imi apar in fata doi mormoni. Se uita la mine, schimba o privire intre ei si incepe urmatoarea discutie.
“What’s up big guy, why so sad?”
“I’m not sad”
“Yes you are”
“No i’m not”
“Yes you are”
“I am not fucking sad… just leave me alone. i’m tired”
“Ah… Why are you so brutal? we just wanna spread the word of Jesus”
“Don’t wanna hear it”
“But it will be good for you”
“No.”
“We have plenty of time to explain to you”
“I don’t. Fuck off.”