un blog scris de Andrei Bogdan si aflat in versiune α de β

Sa incep postul asta printr-o intrebare: stiti genul ala de arcuri care se pun la usile de bloc sa le tina inchise? Si care pe langa asta, au rolul sa nu permita trantirea usii? Bun…

Si sa incepem povestirea.

In seara asta m-am intors acasa si, ca deobicei cand intru in bloc, las usa sa se inchida de la sine bazandu-ma pe acel arc de care va ziceam mai devreme… boon… si, ma duc spre lift, cand, in fata liftului ma apostrofeaza o tanti care statea de vorba cu inca o persoana (deh… ii mai vazusem odata sau de doua ori inainte):

Tanti (pe un ton calm): Buna seara.

Andrei (calm, asteptand liftul): Buna seara. (fiind mutat relativ recent in acest bloc si necunoscandu-mi decat doi vecini, nu ma sinchisesc sa salut pe toata lumea pe care o vad… deh… doar la tara se mai saluta toata lumea cu toata lumea, fie ca se cunosc sau nu, pentru ca la un moment dat au fost rude).

T (calma): Te rog sa nu mai lasi usa sa se tranteasca.

A (foarte calm si relaxat… asta a fost tonul pe toata durata discutiei): Bine, am sa am mai multa grija data viitoare. (deh… ma intreb ce s-ar putea intampla la usa aia… sa se strambe mai mult decat e deja?)

(m-am intors cu spatele cu intentia de a ma urca in lift)

T (calma): La ce etaj stai?

A (extrem de calm si politicos desi se intreba la ce naiba o f*** pe aia grija): Conteaza?

T (foarte enervata si vadit deranjata de raspunsul meu da o replica epocala): In primul rand sa stii ca sunt femeie!!! (asa.. si? crezi ca n-am vazut din prima? ce vrei? un premiu? o statuie, o atentie, o maslina, ceva?) …si in al 2-lea rand sunt presedinta blocului.

A (la fel de calm): Doamna, stiti, eu v-am vorbit cu respect si pe un ton calm…

T(intrerupandu-ma): Zi la ce etaj stai.

I-am zis intr-un final, gandindu-ma ca nu prea am cum sa mint in situatia asta (stupid me… acum imi dau seama ca aveam doua posibilitati de a scapa cu o minciuna).

Si in timp ce inchideam usa la lift, am auzit ceva legat de chirie… acum nu stiu daca imi mai pusese mie o intrebare sau reluase discutia cu interlocutorul ei.

Acum stau si va intreb eu pe voi (cei care inca ma mai cititi):

1. De ce credeti ca o interesa pe aia unde stau? (ca doar nu-i blocul ei sau al lu’ maica-sa)
2. Voi cum ati fi procedat la o intrebare de genul ala? (si, btw… am fost nesimtit cu aia?)

Persoanele sensibile la limbajul obscen sunt rugate sa nu urmareasca acest clip.

Am primit azi pe messenger un link care ducea spre documentarul acesta. Este vorba despre cuvinte considerate de unii obscene dar care, fie ca vrem sau nu fac parte din limba romana sau, ca sa fim politcally corect, fac parte din argou.

Dupa ce l-am urmarit, am realizat ca este vorba de un documentar bun, care merita vazut si dat mai departe, pentru ca, pana la urma, este o lectie de cultura.

Din distributia documentarului: Irina Margareta Nistor, Andrei Gheorghe, Puya, Radu (PiticiGratis), ERPS (da, grafferul responsabil pentru o parte din operele de arta de pe garniturile IVA ale Metrorex), Teo (Trupa DeKo), Rasvan Popescu (presedintele CNA) si altii.

Am sa va dau doar doua detalii despre clip: in acest documentar veti afla de ce Irina Margareta Nistor nu a tradus niciodata asa cum trebuie injuraturile din filmele americane, iar al II-lea detaliu vine chiar din descrierea clipului:

Malone Muistu’ este primul graffer din România care scria cuvinte obscene pe pereţii blocurilor. Ulterior, toate însemnele de acest tip de pe teritoriul ţării i-au fost atribuite generic, Malone Muistu’ devenind astfel un personaj colectiv.

Voi ce parere aveti: exista sau nu cuvinte obscene?

Astept raspunsurile voastre fie prin vot in poll-ul de mai jos fie in comentarii.

[poll id="2"]

Vizionare placuta si spor la comentat si votat .

P.S.1: Status vazut pe messenger acum ceva vreme: “Primul om care a preferat sa injure in loc sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei”.

P.S. 2: Discutiile pe acest subiect sunt libere (cu alte cuvinte, vor fi aprobate toate comentariile care au macar un pic de legatura cu subiectul sau cu alte comentarii )

Am gasit azi (nr.: ieri) un card in zona bancomatului de la ING Office-ul de la Victoriei. Eram cu Raposatul acolo si deh… pana si-a terminat omul treaba, ma holbam la stickerele de pe pereti (apropo, dragut decorat locul) si deodata am vazut cardul. Il iau, ma uit la el, vad numele de pe card, si pentru o clipa m-am gandit sa-l las la loc, unde l-am gasit… poate persoana care l-a uitat o sa se intoarca dupa el. Apoi am facut ce trebuia sa fac: sa sun la ING si sa le spun despre cardul gasit (este telefon direct, gratuit din orice ATM room). Dupa ce am comunicat toate datele necesare tipei de la callcenter, am convenit sa bag cardul pe sub usa, in oficiul bancar, urmand ca ING-ul sa contacteze persoana respectiva si sa vina sa-si recupereze cardul.

Nu am scris asta ca sa ma laud, ci pentru ca asa mi se pare normal sa procedeze orice persoana care gaseste un obiect de o asemenea importanta. Si, pentru cine nu stie, daca gasesti un card si-l folosesti la o tranzactie online de exemplu, poti fi arestat pentru ca se cheama furt. Probabil la fel as fi procedat daca gaseam o suma mare de bani alaturi de niste acte (sau ceva care sa ajute la identificarea proprietarului). Chiar daca as gasi o suma care sa ma ajute sa-mi rezolv unele probleme, as returna-o persoanei in cauza (daca as putea sa o identific, pentru simpul motiv ca nu am incredere in politia romana sa le las niste bani in speranta ca vor gasi pagubitul).

Si, acum, vin si va intreb pe voi, cititorii acestui blog: Cum ati fi procedat in cazul meu, si cum ati proceda in cazul in care ati gasi o suma mare de bani pe strada, sau in alt loc?

Daca stau stramb si judec drept, oamenii care au protestat ieri au pe jumatate dreptate.

Cu pensionarii n-am nimic, nu mi se pare corect sa li se ia 15% asa, degeaba la niste oameni care au muncit o viata intreaga, si pentru care, in multe cazuri, 15% inseamna enorm pentru ei. De asemenea n-am nimic cu muncitorii din diverse ramuri ale industriei (cat mai e din ea).

Eu am ce am cu functionarii publici si cu cei care lucreaza in administratia publica. As propune sa li se ia din start intre 15 si 50% din salariu (peste 20% in cazul alora care au salarii nesimtite, gen parlamentari, ministri samd.), dar sa li se dea posibilitatea sa recastige procentul luat (pana in 20%, pentru ca la aia cu salarii nesimtite, e bine ca se ia) in urma unor sporuri de performanta. Daca este un angajat bun, isi face treaba cum trebuie, nu am nicio problema cu a-l remunera si mai mult. Chiar 200% daca merita. (Desigur, idee ce se poate aplica numai daca indicii de performanta ai fiecarui angajat sunt calculati corect).

Citeste mai mult »

Imi aduc aminte ca atunci cand eram copil ma bucuram ca ninge, ca e zapada… si ca vine iarna. Imi placea pentru ca aveam o noua jucarie (si pentru ca primeam cadouri de craciun, dar asta e alta poveste). Acum, dupa multi ani in care iernile au fost blande, iar zapada putina (atat in Bucuresti, cat si in Braila), s-a intors roata si iernile copilariei.

Iar aceasta iarna, a fost si este un fel de blast from the past. Multa zapada si mult frig. Atat de frig incat zilele trecute, cand am vazut ca sunt -3°C, am zis “wow, ce cald e.” …si nu eram deloc ironic. Acum, cand termometrul arata 1°C mi se pare chiar foarte cald. Enervant as putea zice.

Si daca ar fi fost asta singura chestie enervanta pe care a adus-o iarna asta ar fi fost ok, dar nu e chiar asa. Enervant e ca a nins in prostie, iar ninsoarea in oras e de rahat. Acum, va rog, nu-mi sariti in cap si nu imi veniti cu argumente de genul “da, dar copii se bucura de zapada si le place sa se joace atunci cand ninge”. Nu prea cred, pentru ca dupa cum spuneam acum ceva vreme, copii de azi au uitat sa mai fie copii, astfel, nu am vazut niciun copil la sanius, sau copii construind oameni de zapada, sau batai cu zapada… intre copii.

E enervant pentru ca atunci cand ninge se circula greu, fie cu masina, fie pe jos. Enervant pentru ca doar strazile mari sunt curatate, in timp ce pe strazile mici si pe trotuare zapada troneaza nestingherita, trasformand mersul cu masina sau pe jos intr-o adevarata provocare demna de daredevils. E enervant pentru ca in cateva ore, zapada se transforma din alb imaculat intr-un gri jegos. E enervant pentru ca, asa cum ii sta romanului in fire, sa fie mai nesimtit, cei care isi scot cainii la plimbare nu acopera urmele lasate de patrupedele lor, zapada capatand urme galbene sau de alte culori. E enervant pentru ca atunci cand se topeste zapada, lasa in urma un adevarat potop, Bucurestiul transformandu-se din Micul Paris, in Mica Venetie.

In loc de incheiere, va las cu un cantec pe care l-am ascultat in timp ce scriam postul asta.

(pentru mine e inca o ora matinala)

Sambata dimineata, pe la vreo 5 AM m-am gandit ca trebuie sa adorm, dupa o noapte… interesanta. Telefoane oprite (inclusiv telefonul fix), pentru ca nu care cumva sa ma sune cineva si sa-mi strice somnul. Toate bune si frumoase.

Ora 9.45, am avut parte de un very rude-awakening, cu tobe si trompete. Da, da, sunet de toba si trompeta venit de afara. Niste tigani erau “la colindat”, cu capra. Blesteme!!! M-am intors pe partea cealalta. Nimic. Tot auzeam toba si trompeta. Bagat capul sub perna, sub patura (intr-un elan artistic, era sa scriu sub pat), nimic. Tot auzeam galagia pe care o faceau aia. Bagat p…icioarele. Plin de nervi, m-am dus la frigider, am baut o gura de alcool, si fuga inapoi in pat. Nici alcoolul n-a functionat. Pana la urma, am decis: astept sa termine. Si astept, si astept, cu ochii in tavan…

Citeste mai mult »

Din simplul motiv ca nu vroiam sa iasa PSD, cu toata gasca lor care ne-au guvernat vreo 11 ani. Mi-e sila numai sa le vad moacele pe sticla. Mi-e sila de scandalurile lor, de mentalitatea lor invechita si de ideologiile lor comuniste, si mai ales de “noi suntem cei mai buni, cei mai drepti, partidul nostru e format din oameni saraci si cinstiti”. Si, ma bucur nespus de mult ca Geoana si ai lui au ajuns de rasul lumii pentru ca aseara erau extrem de siguri ca au castigat si ca “de maine ne apucam de treaba”. Draci… nici nu se uscase tusul pe buletinele de vot si ei gata… Geoana presedinte.

Chiar nu vroiam sa vad tara condusa de o adunatura de analfabeti, urmati de adunatura lor de aghiotanti, proaspat “importati” de la sapa si de la coada vacii (ma refer aici la o imagine de aseara vazuta pe realitatea, cu doi aghiotanti PSD “de import” beti care tipau in gura mare “Romania bunului simt”).

Ma bucur ca nu a iesit Geoana din cauza struto-camilei care ar fi fost la guvernare: PSD+PNL+PC+PNG+PRM+… numa’ bun-simt nu s-ar fi numit ala. Cu c**** aia de Antonescu (ii zic asa, pentru ca inainte de turul 1, s-a tot porcait cu Geoana, si acum se “pupau in bot”… ), cu tatuca Ion Ilici Iliescu, cu Nastase, cu Becali si ceata fudula de moguli.

Bleah… promit ca de maine revin la subiecte mai prietenoase, si distantate pe cat de mult posibil de politica.

P.S.: In online au aparut cateva bancuri pe seama lui Geoana.

Culmea somnului: sa te culci presedinte si sa te trezesti prostanac.

Tara e impartita in doua: pro-Basescu si pro-stanaci.

Geoana avea 300.000 de voturi acasa, dar de prostanac ce e, a uitat sa le bage in urne.

La cat de copil e Mircea Geoana, ma mir ca nu l-a pleznit Basescu. (de la eCostin)

mi-e mila si sila de corporatisti.

Uita de ei. Uita sa priveasca in jur. Uita sa se bucure. Uita sa zambeasca. Uita sa fie fericiti cu adevarat.

Se trezesc dimineata pleaca spre firme. Metrou. Tramvai. Autobuz. Trafic. Aglomeratie. Nervi. Crispare. Trei tigari pe drum. Ajung in birouri, isi saluta colegii cu aceeasi grimasa de zi cu zi. Munca. Contracte. Hartii. Alti nervi. Alete tigari. Cafea. Stres. Sedinte. Rapoarte. Sefi aroganti. Aceleasi raspunsuri sterile. Aceleasi discutii politicoase, care ascund un sincer si calduros “du-te dracului”. Hartii. Contracte. Din nou rapoarte. Frustrare. Si, atotprezentul costum (in 80% din cazuri, gri), cu sacouri calcate perfect, cu camasi care trebuie sa arate impecabil si pantaloni calcati “la dunga”. Totul impecabil, de parca ar fi fost trasat cu rigla.

Din dorinta de a ajunge cat mai aproape de varful piramidei corporatiste, se lasa calcati pe bataturi. Sunt pregatiti sa pupe fundul cui trebuie si cand trebuie. Compromisuri peste compromisuri pentru a ajunge sus. Si pentru ca, la randul lor, sa fie pupati de altii in fund, pentru a nu ramane piramida dezechilibrata.

Si, dupa cum imi zicea cineva, la fel de sterila cum e viata unui corporatist, asa sunt si petrecerile corporatiste. Discutii politicoase, eternul ass-kissing, si o atmosfera de inmormantare, nici decum distractie.

Iar seara, corporatistii, pleaca pe aceleasi drumuri gri, in aceleasi masini gri, spre aceleasi blocuri gri.

Oameni gri, suflete gri. De aia mi-e mila si sila de ei (mai mult mila decat sila).

Si, da, ma bucur ca nu lucrez intr-o corporatie si ca nu sunt unul dintre ei.

Acest text e un pamflet si trebuie tratat ca atare.

O vorba din popor zice ca prostul nu-i prost destul pana nu-i fudul. Si cam asa sta treaba cu romanii e o “boala” de care suferă 80% dintre ei. Nu e greu de observat.

Uita-te in jur cititorule, la cei printre care traiesti, la cei printre care traim. Uita-te cat de fudul merg unii pe strada etalandu-si lanturile de tinichea poleita, brandul de pe haine (cu toate ca e un fake de doi lei din “Dragonul Rosu”), si telefonul fie luat “la combinatie”, fie furat de prin strainatate. Uita-te in jurul oricarei shaormarii si cu siguranta ai sa vezi cel putin doi burtosi imbracati in haine hiper mulate isi povestesc “fapte de vitejie” de prin strainatate si cu femeile lor.

Si ma amuza foarte mult putoii de 12-13 ani care se fudulesc cu toalele si accesoriile cumparate de “mami si tati” si, mai ales cu banii parintilor.

Dupa aia uita-te in trafic.

Apoi uita-te la semafor la un suv oarecare, sa vezi privirea plina de superioritate a celui / celei de la volan. Se citeste in ochii celui de la volan superioritatea sa (aparenta).

Nu stiu in alte orase cum e, dar in Bucuresti, daca este vreunul intr-o masina mai smechera primul la semafor (desi am vazut si posesori de dacie care fac asta), si te apropii tu cu o masina mai ieftina decat a lor, incep sa se duca putin cate putin mai in fata, pentru ca ouale/fuduliile lor le transmit acest instinct, pentru ca ele, in viziunea lor, sunt mult mai mari si mai tari decat ale tale.

Apropo de faza cu masinile, am asistat la o faza care m-a facut sa rad de fudulia si prostia unuia.

Intr-o noapte tarziu, eram cu masina (un VW Polo) pe Splai, si ma apropiam de intersectia cu Bd. Nicolae Grigorescu. In fata mea, la semafor, un Opel Astra care cica era tunata (defapt niste stickere puse pe ea si atat). Si cu toate ca semaforul era rosu, pe masura ce ne apropiam, vedeam cum distanta dintre noi si Astra ramane constanta… pana cand noi am ajuns primii la semafor si tipul cu Astra a ajuns in mijlocul intersectiei, blocand-o. Vorba aia… “daca nici noi, astia cu masini nemtesti nu ne mai intelegem…“

Apoi uitati-va la “vedetele” de pe la noi. Aceste caricaturi care tot apar pe sticla si in presa. Toti se etaleaza cu afaceri, scandaluri si razboaie intre ei. Se merge pe principiul daca X poate, eu de ce sa nu pot? E vorba tot de a fi fudul, si de arata ca ai niste fudulii mai mari decat ceilalti.

Si problema n-ar fi numai cu ei. Si in alte cercuri mult mai elevate. De fuduli ce suntem, noi, romanii, ne-am hotarat chinuit sa lansam o racheta in spatiu. De ce alte natiuni mai dezvoltate ca noi si cam prietene sa poata sa lanseze rachete in spatiu. Noi am ouale mai mici? Noi suntem mai involuati decat ei? Chelului nu-i trebuie tichie de margaritar?

…si exemplele pot continua, asa ca va dau voua cuvantul. As vrea sa-mi dati alte exemple de tipuri de persoane fudule si care vor sa arate tuturor ca ei au fuduliile mai mari decat altii.

Eu sunt cel mai vechi blogger din lume, si sa nu va aud ca ma contraziceti. Care dintre voi aveti/ati avut drafturi cu posturi pentru blog, cu mult inainte sa va nasteti? Mai precis datand de pe vremea cand parintii vostri erau mici? Sa va aud… ma gandeam eu… nimeni. Si, ca sa nu credeti ca vorbesc balarii, uitati dovada.

Adica eu aveam drafturi salvate pe un wordpress de pe vremea cand (probabil) nici macar nu se nascusera creatorii wordpressului. Deci eu sunt cel mai batran blogger din lume.

Citeste mai mult »