Tag: copilarie
M-am saturat de iarna asta
by aBogdan on Feb.15, 2010, under amestecate
Imi aduc aminte ca atunci cand eram copil ma bucuram ca ninge, ca e zapada… si ca vine iarna. Imi placea pentru ca aveam o noua jucarie (si pentru ca primeam cadouri de craciun, dar asta e alta poveste). Acum, dupa multi ani in care iernile au fost blande, iar zapada putina (atat in Bucuresti, cat si in Braila), s-a intors roata si iernile copilariei.
Iar aceasta iarna, a fost si este un fel de blast from the past. Multa zapada si mult frig. Atat de frig incat zilele trecute, cand am vazut ca sunt -3°C, am zis “wow, ce cald e.” …si nu eram deloc ironic. Acum, cand termometrul arata 1°C mi se pare chiar foarte cald. Enervant as putea zice.
Si daca ar fi fost asta singura chestie enervanta pe care a adus-o iarna asta ar fi fost ok, dar nu e chiar asa. Enervant e ca a nins in prostie, iar ninsoarea in oras e de rahat. Acum, va rog, nu-mi sariti in cap si nu imi veniti cu argumente de genul “da, dar copii se bucura de zapada si le place sa se joace atunci cand ninge”. Nu prea cred, pentru ca dupa cum spuneam acum ceva vreme, copii de azi au uitat sa mai fie copii, astfel, nu am vazut niciun copil la sanius, sau copii construind oameni de zapada, sau batai cu zapada… intre copii.
E enervant pentru ca atunci cand ninge se circula greu, fie cu masina, fie pe jos. Enervant pentru ca doar strazile mari sunt curatate, in timp ce pe strazile mici si pe trotuare zapada troneaza nestingherita, trasformand mersul cu masina sau pe jos intr-o adevarata provocare demna de daredevils. E enervant pentru ca in cateva ore, zapada se transforma din alb imaculat intr-un gri jegos. E enervant pentru ca, asa cum ii sta romanului in fire, sa fie mai nesimtit, cei care isi scot cainii la plimbare nu acopera urmele lasate de patrupedele lor, zapada capatand urme galbene sau de alte culori. E enervant pentru ca atunci cand se topeste zapada, lasa in urma un adevarat potop, Bucurestiul transformandu-se din Micul Paris, in Mica Venetie.
In loc de incheiere, va las cu un cantec pe care l-am ascultat in timp ce scriam postul asta.
Pe acelasi subiect (link-uri generate automat)
Mai bine “sofer de vapor” decat vulcanizator
by aBogdan on Oct.23, 2009, under amestecate
…un post despre profesiile pe care mi le doream sa le practic cand eram foarte mic.
Stau cateodata si ma intreb oare unde s-au dus acele vise si planuri pe care ni le faceam cand eram mai mici. Pentru ca, sa recunoastem, foarte putini dintre noi si-au realizat acele planuri. Pentru ca “pe vremea noastra” nu se auzise de multe din meseriile pe care le practicam astazi. Cine auzise atunci de copywriter, designer, brand manager, content manager, developer, system administrator, PR sau, de ce nu, blogger? Si lista ar putea continua…
Si intr-un fel, ma gandesc ca a fost mai bine asa, sa alegem altceva decat ce ne-am fi dorit. Va dati seama cati astronauti, piloti de curse, medici, pirati, aviatori s.a.m.d. ar fi fost in lume?
Si daca stau sa ma gandesc, mai bine, eu as fi fost cel mai original dintre toti (daca era sa “ma tin” de cuvant cand am zis de primul loc in care as fi vrut sa lucrez). Dar ca sa nu fiu inteles gresit, am sa va spun o scurta povestioara.
Intamplare petrecuta acum multi ani, cand eram mic. (Cu ocazia asta vreau sa le raspund celor care de fiecare data cand spun ca “eram mic” se uita la mine si ma intreaba: “Da’ ce ba, tu ai fost vreodata mic?”. Da, am fost “cand nu m-ai vazut tu”, thank you for asking.). Aveam cativa ani si nu situ unde trebuia sa ma duc cu tata cu tramvaiul. Actiunea se petrece in Braila, orasul copilariei si adolescentei mele. Si, cum mergea tramvaiul pe Dorobanti (brailenii vor recunoaste reperele), ajungem in dreptul restaurantului “Zorile”, unde pe vremea aia era o vulcanizare care in fata careiaera ditamai mascota de la Michelin… care mi-a captat atentia si mi s-a parut a fun place to work 
… Si prima reactie a tatalui meu (dupa cum mi-a spus el) a fost un “Taci din gura, ca ma faci de ras”, rostit printre dinti.
Ce-i drept, dupa aia am revenit la chestii mai “pamantesti” si mi-am dorit sa fiu “sofer de vapor”, ca, deh… aveam Dunarea aproape, si pe vremea aia treceau multe vapoare pe Dunare.
Vorba ceea: “Mai bine sofer de vapor decat vulcanizator“. Apoi mi-am dorit sa mai fiu profesor, star rock, programator (pentru Microsoft, sau pentru o firma de jocuri) si, medic chirurg (ma rog… dupa ce am pus in balanta ce riscuri implica meseria asta, mi-am dorit sa devin medic legist, din simplul motiv ca n-as omori pe nimeni, “pacientul” fiind deja decedat.)
Si, vroiam sa va intreb: “Voi ce va doreati sa va faceti “cand voi fi mare“?”
P.S.: Imi aduc aminte ca unul din copii vecinilor mei isi dorea sa ajunga postas, iar altul “nas” (la CFR). (Dar, deh… ei erau un pic mai mari ).
Pe acelasi subiect (link-uri generate automat)
#DeseneTweetMeet
by aBogdan on Jul.14, 2009, under impresii
Inca un TweetMeet pe care l-am bifat in mai putin de o saptamana. #DeseneTweetMeet.
Ideea a pornit de la oamenii (minunati) de la Desenele Copilariei, si a fost destul de simpla: sa ne strangem intr-un loc (Cafepedia Romana ne-a primit cu bratele deschise) si sa ne uitam la cateva desene animate de cand eram copii, sa mancam guma Turbo, sa facem schimb de surprize, sa palavragim si dupa s-o stergem acas’.
…si cam asa s-a intamplat (mai putin partea cu guma Turbo si cu surprizele, absenta intemeiat zic eu). Ne-am uitat la cateva episoade din Voltron si la un episod din Sandy Belle. A fost dragut (mai putin partea cu Sandy Belle care a fost in franceza… si nu am inteles… deh… ca sa ma plang putin 
). Felicitari oamenilor de la Desenele Copilariei.
Aici gasiti cateva poze de la eveniment (facute de mine, Da Bear, Hilke si Ionut Bunescu)
Cam atat pentru moment.
Si Iyli a scris despre asta aici.
Daca mai apare ceva legat de eveniment si aflu, mai updatez postul
Pe acelasi subiect (link-uri generate automat)
Copii fara copilarie
by aBogdan on May.13, 2009, under amestecate
Am fost azi la banca sa rezolv o mica problema si, din vorba in vorba, am ajuns sa discut cu consilierul meu despre copiii zilelor noastre si copilaria lor, si am ajuns la o concluzie: copiii astia parca nu mai au copilarie.
Noi parca eram altfel atunci cand eram mici, parca eram mult mai inocenti, si mult mai sociabili si stiam sa ne bucuram din micile nimicuri ale vietii. Noi nu plangeam si nu faceam ca toti dracii din orice si pentru orice… sau ma rog, nu faceam asta pentru lucruri “de oameni mari”. Pentru ca stiam ca oamenii mari sunt oameni mari, cu treburi de oameni mari, si folosesc obiecte de oameni mari, iar noi suntem copii. Nu neg faptul ca “pe vremea noastra” tehnologia nu era la fel de avansata si nu existau tot felul de gadget-uri. De exemplu noi cand eram copii nu ne doream telefon mobil, laptop, Xbox, PSP si iPod. Si nu cred ca am fi urlat din toti rarunchii sa ne cumpere parintii asa ceva, chiar daca nu aveam nevoie de ele, ci doar pt simplul fapt ca are Gigel de la 3 asa ceva.
Imi pare nespus de rau ca progresul tehnologic a omorat copilaria. Cel putin la oras (pentru ca la tara nu am nici o idee cum sta treaba cu copiii si copilaria). Din dorinta de a fi europeni, din dorinta de ai proteja pe copii, au fost distruse inlocuite/interzise unele lucruri care faceau copilaria frumoasa.
Sa ne aducem aminte cum aratau locurile de joaca pe vremea noastra si cum arata acum. Cand eram noi copii, erau facute din metal si lemn. Astazi sunt facute din plastic, lemn si foarte putin metal… pentru “siguranta” odraslelor. De exemplu, in parcul in care ma jucam cand erau mic erau doua tobogane foarte mari construite din ciment si piatra. Inalte, serpuite, numa’ bune sa-ti rupi pantalonii daca te dadeai de mai mult de 5 ori in aceeasi zi cu aceeasi pantaloni.
Sau. Leaganele alea de metal, pe care cei mai meseriasi, reuseau sa faca rotatii la 360 de grade. …mai fa asta daca poti cu leaganele din ziua de azi.
Sau. Sucurile la dozator… TEC-ul… cu arome de tot felul de fructe (dintre care unele nici nu aveam idee cum arata in realitate).
Sau. Tevile cu cornete de hartie cu care ne “luptam” saptamani intregi? Copiii de azi se lupta intre ei doar la Counter Strike. Si… mai stiti cum trageam la tinta cu cornetele in plasele de insecte ale vecinilor (sau direct in casa la ei, daca aveau ghinionul sa isi lase geamurile deschise)?
Sau. Zilele pierdute batand mingea in spatele blocului. Fotbal, ratele si vanatorii… si cate si mai cate jocuri cu mingea (de fotbal). Copiii din ziua de astazi nu mai joaca fotbal in fata blocului, ci joaca FIFA in retea.
Sau. Zeci de alte sporturi si jocuri. Badminton, tenis cu mingea la perete, volei, handbal (jucat cu bara de batut covoare pe post de poarta), cataratul in copac, desnele pe asfalt, plimbarile in grup cu bicicleta, ascunsa, atinsa, prinsa, cocotata, hotii si vardistii etc. O multime de lucruri de facut cu prietenii, o multime de chestii cu care puteai sa-ti petreci timpul intr-un mod foarte placut.
Si ce daca te juleai, iti rupeai o mana, un picior? N-a murit nimeni din asta… si in plus, am ramas cu amintiri placute. Amintiri pe care puteam/putem sa le impartasim cu ceilalti; amintiri care vor ramane peste timp.
Nu cred ca vreunul din copiii de astazi o sa-si mai aduca aminte cand o fi cel putin de varsta mea ca atunci cand era mic, l-a batut pe X la FIFA cu 20 – 0, sau ca odata a jucat Counter Strike cu Y si a facut 80 de frag-uri.
Si, mai stiti desenele animate pe care le vedeam cand eram copii? Mi s-au parut, si inca mi se par geniale. Tom si Jerry, Looney Tunes, Captain Planet, Saber Rider, Nils Holgersson, Popeye, Droopy, Mickey Mouse si gasca lui, Scooby- Doo, si cate si mai cate. Desene care ne-au fascinat copilaria, dar copiilor din ziua de azi nu le plac.
Nici mie, de exemplu nu-mi plac desenele animate de astazi. Pentru ca le-a disparut acea inocenta a copilariei. Pentru ca sunt prea dure in limbaj pentru un copil. Poate sunt un pic invechit in gandire, dar niste cuvinte precum “voma”, “cretin”, “putrezit”, “dobitoc” (eu cel putin asta am am auzit… or mai fi si altele, cine stie) chiar nu au ce cauta intr-un desen pentru un copii. Si, in plus… personajele din desenele animate mi se par mult mai “artificiale” fata de animatiile la care obisnuiam sa ne uitam noi (probabil pentru ca majoritatea sunt desenate prost.).
Apropo… mai tineti minte cand va jucati Pacalici, Dacii si Romanii, Nu te supara frate, Scari si serpi, Piticot, masinutele alea de tabla mici (cu care ne imaginam diverse scenarii), soldateii de plastic si altele? Copiii de astazi nu cred ca le-ar mai juca cu placere. Exista alte jocuri pe calculator care sa inlocuiasca ce jucam noi odata (si ce mi se pare ok sa joace si ei).
Inclin sa cred ca acesti copii ai zilelor noastre, nu au copilarie, pentru ca, datorita vremurilor in care traiesc, le-a disparut tocmai esenta copilariei: inocenta. Acesti copii imi par putin maturizati inainte de vreme. Ceea ce e rau, pentru ca se vor uita inapoi la anii in care au fost copii si vor realiza ca nu si-au trait vietile asa cum ar fi trebuit: ca niste copii.
Pe acelasi subiect (link-uri generate automat)
Recomand
