un blog scris de Andrei Bogdan si aflat in versiune α de β

Sa incep postul asta printr-o intrebare: stiti genul ala de arcuri care se pun la usile de bloc sa le tina inchise? Si care pe langa asta, au rolul sa nu permita trantirea usii? Bun…

Si sa incepem povestirea.

In seara asta m-am intors acasa si, ca deobicei cand intru in bloc, las usa sa se inchida de la sine bazandu-ma pe acel arc de care va ziceam mai devreme… boon… si, ma duc spre lift, cand, in fata liftului ma apostrofeaza o tanti care statea de vorba cu inca o persoana (deh… ii mai vazusem odata sau de doua ori inainte):

Tanti (pe un ton calm): Buna seara.

Andrei (calm, asteptand liftul): Buna seara. (fiind mutat relativ recent in acest bloc si necunoscandu-mi decat doi vecini, nu ma sinchisesc sa salut pe toata lumea pe care o vad… deh… doar la tara se mai saluta toata lumea cu toata lumea, fie ca se cunosc sau nu, pentru ca la un moment dat au fost rude).

T (calma): Te rog sa nu mai lasi usa sa se tranteasca.

A (foarte calm si relaxat… asta a fost tonul pe toata durata discutiei): Bine, am sa am mai multa grija data viitoare. (deh… ma intreb ce s-ar putea intampla la usa aia… sa se strambe mai mult decat e deja?)

(m-am intors cu spatele cu intentia de a ma urca in lift)

T (calma): La ce etaj stai?

A (extrem de calm si politicos desi se intreba la ce naiba o f*** pe aia grija): Conteaza?

T (foarte enervata si vadit deranjata de raspunsul meu da o replica epocala): In primul rand sa stii ca sunt femeie!!! (asa.. si? crezi ca n-am vazut din prima? ce vrei? un premiu? o statuie, o atentie, o maslina, ceva?) …si in al 2-lea rand sunt presedinta blocului.

A (la fel de calm): Doamna, stiti, eu v-am vorbit cu respect si pe un ton calm…

T(intrerupandu-ma): Zi la ce etaj stai.

I-am zis intr-un final, gandindu-ma ca nu prea am cum sa mint in situatia asta (stupid me… acum imi dau seama ca aveam doua posibilitati de a scapa cu o minciuna).

Si in timp ce inchideam usa la lift, am auzit ceva legat de chirie… acum nu stiu daca imi mai pusese mie o intrebare sau reluase discutia cu interlocutorul ei.

Acum stau si va intreb eu pe voi (cei care inca ma mai cititi):

1. De ce credeti ca o interesa pe aia unde stau? (ca doar nu-i blocul ei sau al lu’ maica-sa)
2. Voi cum ati fi procedat la o intrebare de genul ala? (si, btw… am fost nesimtit cu aia?)

Convingeti-va singuri…

Filmul mi se pare un pic nerealist din simplul motiv ca sufa cu care au legat bicicleta era mult prea lunga… si cam atat. Ideea e ca poate sa ti se fure bicicleta si nimanui sa nu-i pese.

…nu stiu. Pentru ca am aflat prea tarziu de aceasta conferinta, pentru ca nu prea as fi avut ce cauta, deoarece #wowconf a fost Women on Web Conference, nu World of Warcraft Conference asa cum m-as fi asteptat dupa ce am vazut hashtag-ul asta pe twitter. Cu toate acestea, #wowconf a fost prilej pentru mine sa fac o chestie pe care nu o mai practicasem de cativa ani: trolling. Si astfel au rezultat twitturi de genul: Citeste mai mult »

Vara. Cald. Asfalt incins. Transpiratie. Mirosuri neplacute.

Fustite scurte. Decolteuri generoase. Abdomene bine lucrate la vedere. Burdihane. Sunci. Expuse in toata splendoarea lor, spre a ne oripila vizual.

Oamenii pe jumatate dezbracati nu au ce cauta in mijlocul Bucurestiului. Nu au ce cauta in Bucuresti, nu au ce cauta in niciun oras din tara. Doar pe litoral.

Cam de cum incepe temperatura de afara sa treaca de 25-30 de grade, ii si vezi ca ies pe strada. Barbati fara tricouri, cu burdihanul la vedere. Tulbura peisajul (de altfel) monoton al orasului si dauneaza grav retinei privitorilor. Pana acum vedeam genul asta de oameni (tarani de oras, ca altfel nu le pot zice) ii vedeam in Dacii 1310 “tunate”, cu maneaua la maxim si toate geamurile deschise. Dar, Dacia 1310 s-a transformat in Logan sau, in cazul capsunarilor, in BMW… si e cam pacat sa umple tapiseria de transpiratie si alte duhori (zic si eu…). Un obicei probabil ramas in genotipul lor, ca o eterna amintire a tarlalei de unde au plecat ei sau stramosii lor.

Citeste mai mult »

Am gasit azi (nr.: ieri) un card in zona bancomatului de la ING Office-ul de la Victoriei. Eram cu Raposatul acolo si deh… pana si-a terminat omul treaba, ma holbam la stickerele de pe pereti (apropo, dragut decorat locul) si deodata am vazut cardul. Il iau, ma uit la el, vad numele de pe card, si pentru o clipa m-am gandit sa-l las la loc, unde l-am gasit… poate persoana care l-a uitat o sa se intoarca dupa el. Apoi am facut ce trebuia sa fac: sa sun la ING si sa le spun despre cardul gasit (este telefon direct, gratuit din orice ATM room). Dupa ce am comunicat toate datele necesare tipei de la callcenter, am convenit sa bag cardul pe sub usa, in oficiul bancar, urmand ca ING-ul sa contacteze persoana respectiva si sa vina sa-si recupereze cardul.

Nu am scris asta ca sa ma laud, ci pentru ca asa mi se pare normal sa procedeze orice persoana care gaseste un obiect de o asemenea importanta. Si, pentru cine nu stie, daca gasesti un card si-l folosesti la o tranzactie online de exemplu, poti fi arestat pentru ca se cheama furt. Probabil la fel as fi procedat daca gaseam o suma mare de bani alaturi de niste acte (sau ceva care sa ajute la identificarea proprietarului). Chiar daca as gasi o suma care sa ma ajute sa-mi rezolv unele probleme, as returna-o persoanei in cauza (daca as putea sa o identific, pentru simpul motiv ca nu am incredere in politia romana sa le las niste bani in speranta ca vor gasi pagubitul).

Si, acum, vin si va intreb pe voi, cititorii acestui blog: Cum ati fi procedat in cazul meu, si cum ati proceda in cazul in care ati gasi o suma mare de bani pe strada, sau in alt loc?

Zece motive, scrise de un barbat heterosexual, neafiliat la vreo comunitate (ONG-uri de suport a cauzei X, religie, politica), care a trecut din faza de hater al miscarii LGBT (mai putin L si B though) la pozitia de neutralitate.

1. Societatea in care traim e mult mai deschisa la minte decat societatea anilor ’60 in contextul careia a luat parte miscarea Gay Pride.
2. Este o miscare pe alocuri grotesca, din cauza vestimentatiei celor prezenti.
3. Este aiurea ca ei sa faca parada pentru simplul motiv ca sunt membri ai comunitatii LBGT.
4. (o continuare a punctului 3) Ati vazut voi vreodata oameni care sa organizeze un mars al heterosexualilor?
5. La aceasta parada, din cate am constatat, participa oameni care sunt dornici sa iasa in evidenta prin orice mijloace. As fi rautacios sa spun ca in mare parte la aceasta parada participa doar cei respinsi la OTV (ca sa fim intelesi, ma refer aici doar la acei membri ai paradei care o fac sa para o manifestare grotesca).
6. Nu e nevoie de un eveniment anume pentru a te mandri ca esti gay. Poti sa fii mandru de asta in orice zi a anului, daca intr-adevar te lauzi cu orientarea ta sexuala.
7. La fel ca noile evenimente importate in cultura noastra, GayFest-ul si ideea de GayPride au fost importate de la altii, si ca orice import a starnit controverse si, in cazul de fata, violente.
8. Daca tot exista o zi in care acesti oameni sa fie mandri de orientarea lor sexuala, ma intreb de ce nu apar celebritati de la noi care sa iasa in fata multimii si sa recunoasca asta. Pana la urma, e vorba de coming out of the closet, nu?
9. Atata timp cat BOR trage sforile in tara si lumea se ghideaza dupa ce zice Dumnezeu & co. nu o sa se implineasca dorintele voastre (cum ar fi casatoria intre persoanele de acelasi sex).
10. Cum va asteptati ca societatea sa va accepte pentru cine sunteti, daca prin imaginile difuzate pe canalele media din cadrul GayFest trimiteti mesaje care va fac rau voua, comunitatii LBGT? Va zic asta din experienta, pentru ca ura fata de miscarea gay mi s-a format din cauza imaginlor provocatoare de repulsie din cadrul gayfest-urilor. Cu toate acestea, cand am stat de vorba cu persoane gay, mi-am dat seama ca realitatea e alta. Dupa cum am zis, accept persoanele homosexuale… pana la un anumit punct. Adica pana in momentul in care persoana respectiva incearca “sa se dea” la mine.

(sursa imagine)

Protestul de azi din Piata Victoriei din Bucuresti se estima ca va fi departe de o manifestare pasnica. In primul si in primul rand pentru ca si-au anuntat prezenta minerii, si in al doilea rand, pentru ca organizatorii protestului estimasera ca vor veni 60.000 de oameni nemultumiti. Multi spuneau ca vom asista azi la o revolutie. La o revolta a bugetarilor si a pensionarilor, si nu numai. Din pacate, sau din fericire, nu s-a intamplat asa (nici nu stiu cum sa privesc problema, pentru ca tara asta imi provoaca pe zi ce trece tot mai multa scarba).

Protestele au fost pasnice, cu huiduieli, lozinci si pancarte. Nimic violent, protest aproape civilizat. Oare se poate un protest civilizat, cand ai 30.000 de oameni (asa au spus jandarmii) nervosi? Nu cred.

In final, va las cu niste imagini surprinse azi in Piata Victoriei, de la ceea ce se anunta a fi o noua revolutie. Citeste mai mult »

Dupa cum am zis intr-un post anterior, (si dupa cum am tot zis pe twitter) luni seara, la Sala Palatului din Bucuresti s-a ascultat muzica clasica imbinata cu rock. Si pentru ca totul trebuia sa poarte un nume, i s-a zis Mozart Rocks. Mozart Rocks-ul de anul acesta a avut ca scop strangerea de fonduri pentru  asociatia Telefonul Copilului, un ONG non-profit care are ca scop protejarea copiilor impotriva abuzurilor de orice fel.

La acest eveniment au luat parte 3.500 de persoane, Sala Palatului, fiind (aproape) neincapatoare. La ora 20.00, asa cum era programat, a inceput concertul. Pe scena, alaturi de Orchestra Filarmonicii “George Enescu”, condusa de maestrul Tiberiu Soare, au urcat pe rand: Horea Crisovan, Claudiu Ursache, Remus Carteleanu, Florin Demea, Calin Grigoriu, Cezar Popescu, Cosmin Lupu, Alexandru Stoenescu si Adrian Ciuplea.

Seara nu a fost lipsita de surprize placute, pe scena urcand Dan Helciug care a intrepretat alaturi de Calin Grigoriu si de Orchestra Filarmonicii “George Enescu” , “High Hopes” a celor de la Pink Floyd. Alti doi invitati au fost Elena Vasile (Raza/Electric Fence) si Trond Holter (Wig Wam) care au interpretat “Sleeping Sun” a celor de la Nightwish. Cireasa de pe tort a fost in schimb aparita pe scena a lui Calin Grigoriu insotit de Nadine care au interpretat “Kashmir” a celor de la Led Zeppelin intr-o varianta inedita.

Seara s-a incheiat cu Ioan Gyuri Pascu care a interpretat o piesa proprie, “Tara arde, babele se piaptana“.

A fost un spectacol de senzatie, pe care nu trebuia sa-l ratati.

Multumiri tuturor celor care au facut posibil acest eveniment, in frunte cu Constantin Teodorescu (multumesc pentru invitatie) si muzcienilor care (din cate am inteles), au cantat pro-bono. Le multumesc pentru ca ne-au incantat si bucurat atat auzul cat si sufletele.

Alte fotografii de la eveniment, gasiti aici.

Marti seara am participat la ultima editie a Lecturi Urbane, ce s-a desfasurat la metrou. (Dupa cum zicea Adrian Ciubotaru, a fost ultima din acest sezon).

Ca si celelalte editii, aceasta a fost una reusita, impartindu-se carti si zambete, pe traseul Piata Unirii – Dristor 1 – Dristor 2 – Piata Unirii. M-a bucurat foarte mult ca atunci cand m-a intrebat lumea ce se intampla, si am spus ca e vorba de o editie  a Lecturi Urbane, am primit raspunsuri de genul “Da, am auzit, si imi pare rau ca nu am putut participa”.

La fel ca in editia trecuta a Lecturilor Urbane, am impartit carti si am facut poze, iar la finalul actiunii, a urmat un “debrief” la Absintheria Sixtina, unde vinul din partea casei a mers la suflet .

Pentru cei care nu stiu ce este Lecturi Urbane, va spun ca

Lecturi Urbane este un proiect de implicare civică iniţiat de civika.ro ce are scopul de-a promova lectura în locurile publice şi în mijloacele de transport în comun – în particular şi actul cititului în general.

Pentru mai multe detalii, vizitati orasulciteste.ro.

Pentru cine vrea sa vada pozele facute marti seara, le gasiti postate pe facebook.

Alte impresii / pareri / poze de la aceasta editie, gasiti aici.

Am votat azi in runda a 2-a a Roblogfest-ului. La doua dintre categorii mi-a fost foarte greu sa aleg, asa ca am folosit metoda stiintifica a datului cu banul.

And my vote goes to…

• Personal & Infotainment – Blog colectiv: BlackSheepSound
• Personal & Infotainment – Blog sub 18 ani: A.Dragos Photography
• Personal & Infotainment – Blog de muzica: iConcert.ro – Toate concertele din Romania!
• Personal & Infotainment – Blog culinar: Pranzul din caserola
• Personal & Infotainment – Blog de filme: PopCult
• Personal & Infotainment – Blog de sport: Motorul.Ro – Stiri Moto
• Personal & Infotainment – Blog travel: Japonia, departe,aproape
• Personal & Infotainment – Blog de fashion: RFB
• Personal & Infotainment – Cel mai popular blog: Makavelis.

Astea ar fi voturile la Roblogfest 2010.