Chip de lut, trezeste-te. Deschide larg ochii. Uita-te in oglinda. Priveste-te. Analizeaza-te. Analizeaza-ti viata. Uita-te inca odata la tine. Uita-te adanc. Mai adanc. Foarte adanc. Uita-te in locul unde odata aveai un suflet. Uita-te in locul acela. Ce vezi? Un gol mare, un vid infinit sau o flacara care arde? Iti place ce este acolo? Nu? Inchide ochii.
Deschide-i si uita-te-n jur. Unde esti acum? Unde ti-ai dori sa fii? Unde ai sa fii dupa ce timpul va trece? Timpul este trecator iar tu nu? Nu cred. Nimic nu este vesnic pe lumea asta. Chipuri de lut au mai fost si vor mai fi pe pamant, dar niciodata altul ca tine. Pentru ca suntei unici. Inchide ochii.
Uita-te la cei din jurul tau. Cine iti este acum alaturi? Cine te va salva, va tipa si va sari dupa tine cand apa marii va vrea sa te spele? Cine te va alege din gramada de chipuri de lut si va alege sa te modeleze, si sa-ti puna in valoare calitatile oferite de mama natura? Ce mester va pune mana pe tine si te va transforma? Un mester priceput sau un amator, care, in loc sa te puna in valoare, te va strica si apoi te va arunca deoparte, asa cum fac copii razgaiati cu jucariile. Asta iti doresti? Asta ai visat? Sa fii inca o bucata de lut aruncata intr-un cotlon de atelier uitat de lume?
Nu mai inchide ochii. Fugi. Fugi oriunde te vor purta picioarele, pentru ca nu stii niciodata dupa ce colt te va astepta mesterul care te va desavarsi. Asa cum meriti tu, bot de lut. Pentru ca numai modelat asa cum trebuie, lutul isi arata adevarata frumusete, cea interioara. Iar tu, chip de lut, ai grija sa nu te pierzi in gramada, sa nu te spele marea inainte de a-ti fi aratat frumusetea, sau, sa nu ramai pe vecie un chip de lut ca oricare altul, fara forma, fara noima, fara a te fi vazut termninat. Ai grija sa nu te uiti peste timp la cei care au fost odata chipuri de lut si sa-i vezi cum s-au desavarsit, in timp ce tu nu ai ramas decat o bucata de lut.