un blog scris de Andrei Bogdan si aflat in versiune α de β

(apropo, nu dau de baut, ca sa fim intelesi din capul locului).

Astazi se implinesc 3 ani(sori) de la primul meu blog, si de la primul post scris pe acesta. Deci, 3 ani de la primul meu pas in blogosfera. Si acum ar trebui sa spun statistici plictisitoare, despre nr de posturi, despre comentarii, despre trafic etc, dar probabil v-ar plictisi asta, asa ca o spun ceva, care, desi pare un cliseu, o scriu din toata inima.

Multumesc mult tutor celor care ma citesc, tuturor celor care au comentat, tutuor abonatilor la feed, tuturor celor care m-au ajutat la diversele probleme legate de blogging/hosting (adica Bleau si Siropel, doi oameni de nota 10), si tuturor partenerilor si, nu in ultimul rand, celor care au facut posibile unele evenimente.

P.S.: Pe 22 aprilie am implinit 2 ani de activitate pe twitter. Multumesc pe aceasta cale tuturor celor 1.000 si ceva de followeri.

Daca erati curiosi cum arata in realitate un twitt (adica un mesaj dat pe twitter), ei bine, am gasit raspunsul (navigand aiurea pe scribd, in cautarea de alte documente).

Sunteti pregatiti sa aflati raspunsul? Citeste mai mult »

Dupa cum am zis intr-un post anterior, (si dupa cum am tot zis pe twitter) luni seara, la Sala Palatului din Bucuresti s-a ascultat muzica clasica imbinata cu rock. Si pentru ca totul trebuia sa poarte un nume, i s-a zis Mozart Rocks. Mozart Rocks-ul de anul acesta a avut ca scop strangerea de fonduri pentru  asociatia Telefonul Copilului, un ONG non-profit care are ca scop protejarea copiilor impotriva abuzurilor de orice fel.

La acest eveniment au luat parte 3.500 de persoane, Sala Palatului, fiind (aproape) neincapatoare. La ora 20.00, asa cum era programat, a inceput concertul. Pe scena, alaturi de Orchestra Filarmonicii “George Enescu”, condusa de maestrul Tiberiu Soare, au urcat pe rand: Horea Crisovan, Claudiu Ursache, Remus Carteleanu, Florin Demea, Calin Grigoriu, Cezar Popescu, Cosmin Lupu, Alexandru Stoenescu si Adrian Ciuplea.

Seara nu a fost lipsita de surprize placute, pe scena urcand Dan Helciug care a intrepretat alaturi de Calin Grigoriu si de Orchestra Filarmonicii “George Enescu” , “High Hopes” a celor de la Pink Floyd. Alti doi invitati au fost Elena Vasile (Raza/Electric Fence) si Trond Holter (Wig Wam) care au interpretat “Sleeping Sun” a celor de la Nightwish. Cireasa de pe tort a fost in schimb aparita pe scena a lui Calin Grigoriu insotit de Nadine care au interpretat “Kashmir” a celor de la Led Zeppelin intr-o varianta inedita.

Seara s-a incheiat cu Ioan Gyuri Pascu care a interpretat o piesa proprie, “Tara arde, babele se piaptana“.

A fost un spectacol de senzatie, pe care nu trebuia sa-l ratati.

Multumiri tuturor celor care au facut posibil acest eveniment, in frunte cu Constantin Teodorescu (multumesc pentru invitatie) si muzcienilor care (din cate am inteles), au cantat pro-bono. Le multumesc pentru ca ne-au incantat si bucurat atat auzul cat si sufletele.

Alte fotografii de la eveniment, gasiti aici.

Zece motive pentru care consider ca Pastele e plictisitor si / sau nu-mi place.

1. Nu exista cantece specifice. Cine a mai auzit de colinde de paste?
2. Nu are un simbol durabil pe toata perioada sarbatorii. Ce simbol are? Oul vopsit… care se sparge…
3. E singura sarbatoare care nu are o data fixa. (Ar mai fi si inaltarea, dar ea tine tot de Paste). Chiar nu se gaseste niciun aghiotant in biserica, mai luminat, care sa fie in stare sa bata in cuie data aia, odata pentru totdeauna? (Oh wait… aia mai luminati, NU fac parte din biserica.)
4. (sau 3 bis) Este o sarbatoare care se sarbatoreste pe date separate in doua ramuri ale aceleasi religii.
5. Din cate stiu (sa zicem ca nu ma pasioneaza foarte tare religia), e singura sarbatoare care are varianta de plural… care induce lumea in eroare. Paste, sau Pasti? Exista un singur Paste, pe care-l sarbatoreste toata lumea, sau mai multi Pasti, sarbatoriti de toata lumea? Asa e… mai exista Pastele blajinilor, sau ceva de genul asta, dar, sa fim seriosi… cata lume sarbatoreste asta? Nu credeti ca e un pic de egoism din partea clericilor?
6. E plasata aiurea in cadrul anotimpurilor. De ce ai plasa o sarbatoare in care e vorba de moarte (si de o miraculoasa inviere) in principal primavara, cand natura renaste, cand totul rasufla a viata si a prospetime? (Cam la fel e si treaba cu Craciunul).
7. Este, dupa trecerea in noul an, una din sarbatorile cu risc de incendiu foarte ridicat. Sa fim seriosi, unii oameni nu sunt in stare sa manevreze o bricheta, d’apoi o lumanare. Politia nu te lasa sa mergi pe strada cu un cutit, o bata, un pistol, pentru ca e posibil sa ranesti pe cineva. Cu toate astea e OK ca intr-o noapte pe an, din motive religioase, sa stai pe strada cu o flacara deschisa, intr-un grup foarte mare de oameni. Dai foc la vreo 2-3 persoane si o casa, dar… asa zice biserica. Nu vrem sa-l suparam pe cel de sus… cine stie in ce Sodoma si Gomora transforma orasele noastre. Si apropo de asta, nu vi se pare ciudat sa sarbatorim invierea cu lumanari (of all shapes and sizes) aprinse? E ceva gen: “Hristos a inviat? Yep. Damn. Let’s burn the motherfucker down.”
8. Simbolul ei comercial, adica iepurasul de paste este mult mai indepartat de realitate decat Mos Craciun. Un iepure chiar nu are cum sa aduca oua si cadouri. Sa fim seriosi oameni buni.
9. Invierea se intampla in fiecare an. Si in fiecare an se sarbatoreste prin aceeasi slujba. Lume, biserica, lumanari etc. La Craciun e altceva. Acolo se strange lumea si sarbatoreste nasterea lu’ Cristi, dar nu se stipuleaza nicaieri ca acesta se naste over and over again. Nu sunt slujbe mari, doar te culci pe 24 decembrie, si cand te trezesti pe 25, *bang* e deja Craciun. Cum ar fi sa stai in noaptea de 24 in frig, in fata bisericii si sa asculti slujba (care va tine mult mai mult decat slujba de inviere, pentru ca in decembrie noaptea e mai lunga, si s-au inventat dispozitive de incalzit portabile, deci nu o sa inghete popa.)
10. Urarea “Hristos a inviat” se foloseste excesiv. Conform traditiilor, trebuie sa saluti cu “Hristos a inviat” absolut toate persoanele pe care le vezi dupa inviere… inclusiv daca dormi in casa cu una sau mai multe persoane si ai fost cu ele la inviere s.a.m.d., cand te trezesti trebuie sa le saluti cu “Hristos a inviat”. Nu crezi ca daca a fost cu tine la inviere, a aflat deja? Sau poate are prieteni care i-au spus deja asta in cazul in care nu aflase? Mai aiurea mi se pare sa spui asta la cateva zile dupa eveniment. Adica… come on… Exista 99% sanse ca persoana respectiva sa stie deja. Si, ca sa ma distrez putin, cand cineva imi zice intr-un SMS, sau pe messenger, sau chiar si la telefon/in fata (in unele cazuri) “Hristos a inviat”, le dau un raspuns cu totul diferit fata de cel pe care-l asteapta. Gen: “Hristos a inviat!” “Da? Nu stiam” sau “Hristos a inviat!” “Am aflat si eu…”.

Azi am avut putina inspiratie si, am decis sa n-o irosesc, asa ca am facut cateva tricouri, si le-am pus pe smartgifts.ro, si astfel, magazinul meu a luat nastere. Il puteti vedea si puteti admira (si cumpara) produsele pe http://abogdan.com/shop.

Over & out, ca e multa treaba de facut. Pentru cei care cumpara de acolo, pot sa va zic doar “Thank you, come again.”

[picture removed]

Breaking News: Iisus va invia pe 4 aprilie 2010, ora 12 AM.

Paste fericit

Paste fericit dragilor (desigur, pentru cei care sarbatoresc).

P.S.: Stati pe aproape, ca am de gand sa incerc sa fac o chestie in noaptea asta, care nu s-a mai facut in blogosfera (cred).

And for the record, I’m going to hell for this picture, and for I’m about to do tonight… but I don’t care .

Pentru cine nu s-a prins, postul de ieri, Hail and farewell to my blog, a fost pacaleala mea de 1 aprilie pentru voi. Blogging goes on around here… Enjoy.

Si, nu uitati sa va abonati la feed, si sa ma urmariti pe twitter.

Dragii mei, va anunt ca de astazi voi inchide blogul. Defapt, nu voi mai scrie deloc, si voi astepta cuminte sa expire domeniul.

A fost un drum frumos pe meandrele blogosferei. Timp de aproape 3 ani am scris, am citit si am comentat. Nu e momentul potrivit sa fac o statistica, pentru ca m-ar intrista gandul ca as fi putut face mult mai mult.

Nu voi insista prea mult asupra motivelor, dar unul dintre ele, este ca m-am saturat sa se exercite presiuni asupra mea, sa primesc telefoane de amenintare dupa aparitia unor articole (gen asta). M-am saturat, sa se gasesasca cate un mitic care sa-mi impuna o anumita cenzura.

Asta a fost, sper ca v-a facut placere ceea ce ati citit. Drumul meu se incheie aici.

A.B.

Marti seara am participat la ultima editie a Lecturi Urbane, ce s-a desfasurat la metrou. (Dupa cum zicea Adrian Ciubotaru, a fost ultima din acest sezon).

Ca si celelalte editii, aceasta a fost una reusita, impartindu-se carti si zambete, pe traseul Piata Unirii – Dristor 1 – Dristor 2 – Piata Unirii. M-a bucurat foarte mult ca atunci cand m-a intrebat lumea ce se intampla, si am spus ca e vorba de o editie  a Lecturi Urbane, am primit raspunsuri de genul “Da, am auzit, si imi pare rau ca nu am putut participa”.

La fel ca in editia trecuta a Lecturilor Urbane, am impartit carti si am facut poze, iar la finalul actiunii, a urmat un “debrief” la Absintheria Sixtina, unde vinul din partea casei a mers la suflet .

Pentru cei care nu stiu ce este Lecturi Urbane, va spun ca

Lecturi Urbane este un proiect de implicare civică iniţiat de civika.ro ce are scopul de-a promova lectura în locurile publice şi în mijloacele de transport în comun – în particular şi actul cititului în general.

Pentru mai multe detalii, vizitati orasulciteste.ro.

Pentru cine vrea sa vada pozele facute marti seara, le gasiti postate pe facebook.

Alte impresii / pareri / poze de la aceasta editie, gasiti aici.