un blog scris de Andrei Bogdan si aflat in versiune α de β

Dupa o absenta de o saptamana, a venit randul unui nou post din seria “cum ar fi…“. Si, ramanem tot in sfera onlineului. Si, ma gandeam cum ar fi daca ar disparea internetul. Brusc. Niciun provider din lume sa nu mai poata furniza acest serviciu. Cum ar fi daca s-ar intampla asta?

In primul si-n primul rand in primele secunde de la disparitia internetului nu s-ar intampla mai nimic, oamenii fiind preocupati sa-si verifice echipamentele de retea. In cateva minute, ar ceda liniile telefonice din cauza supraaglomerarii datorita oamenilor care suna disperati la provideri. Vazand ca situatia nu poate fi rezolvata, in randul celor dependenti de online, s-ar instaura panica. Pentru moment. Apoi, s-ar gandi “ce faceam inainte de existenta internetului?”. Si astfel, oamenii ar incepe sa se duca iar la biblioteci pentru a imprumuta carti, sau pentru a descoperi lucruri noi. De asemenea, ar creste vanzarile librariilor, ale cinematografelor, ale caselor de discuri, vanzarile publicatiilor s.a.m.d. Cu alte cuvinte, ar creste vanzarile tuturor segmentelor suplinite intr-un fel sau altul de Internet.

De asemenea retelele sociale nu ar mai exista, oamenii, cunoscandu-se in realitate. Cu alte cuvinte, cand va veni vorba de socializare, aceasta va fi “pe bune”, si se va socializa in cercuri relativ restranse.

Insa cel mai mare impact ar fi asupra celor care scot bani din online, si se bazeaza pe industria online sa aiba un venit stabil. Incepand de la marile agentii web, si terminand cu site-urile cu filme porno. In aceste conditii, o mare parte din firmele ce desfasoara afaceri in domeniul web s-ar inchide, iar celelalte ar face reduceri de personal si s-ar reprofila. Si, apropo de asta,o industrie care ar beneficia (si ar creste) de pe urma disparitiei internetului este cea a publicitatiii “off-line”. Adica, radio, TV, presa, outdoor si, de ce nu, indoor.

Voi ce credeti ca s-ar mai intampla daca ar disparea internetul? Brusc.

Am citit intr-unul din ziarele de azi ca una din firmele de taxi a inceput sa-si sune clientii sa le ceara feedback. Si, conform aceluiasi ziar, Camera Taximetristilor din Bucuresti, spune ca o sa implementeze aceasta initativa la toate firmele din Capitala. Astfel clientii vor fi sunati aleator si vor trebui sa raspunda la intrebari legate de comportamentul soferului, daca au fost dusi pe drumul cel mai scurt etc.

Sincer, imi pare rau ca n-au implementat chestia asta mai demult. Pentru ca astfel s-ar fi evitat situatii de genul: in loc sa mergi cu taxiul de la punctul A la B, soferul te duce de la A la C la D la E, la F si deabia dupa aia la B, cu toate ca drumul direct de la A la B nu e aglomerat. Stiu ca am patit asa ceva cu un sofer de la Taxi 2000 care in loc sa mearga pe drumul cel mai scurt/liber a ales un drum lung si aglomerat. Totusi, nu i-am platit toata cursa ci doar atat cat stiam eu ca face de la A la B, pentru ca “nu platesc plimbarile prin oras”.

Ziceam intr-un post mai vechi ca uneori sunt aerian.

Si, atunci cand credeam ca m-am vindecat mi se intampla urmatoarea chestie. In seara asta am vrut sa o sun pe Anna (@lookingatnimphs). Din doua apasari pe taste, incepe sa sune… si suna… si suna si… raspunde:

“Ce faci bai copilu’?”

“Taxi Apolodor, buna seara.”

“Scuze, am sunat gresit.”

…si am inchis… si, dupa ce m-am felicitat pentru aceasta “performanta”, am tras o concluzie: ar trebui sa casc ochii mai bine inainte sa sun pe cineva… nu de alta, da’ cine mai stie unde si pe cine sun data viitoare.

Ieri am avut parte de doua premiere

Am fost invitat de cineva la primul meci de basket sustinut de Asesoft Ploiesti in acest sezon. Si pentru ca la inceput a fost prezentata echipa pentru noul sezon, totul a inceput cu un recital sustinut de “trupa vocal-instrumentala” Parazitii. Astea au fost doua chestii noi care mi s-au intamplat. Prima data cand i-am vazut pe Parazitii live si prima data cand am fost la un meci de basket. Pentru cine e interesat, Asesoft vs. CSM Brasov 114 – 58 (rezultatul contand pentru cupa Romaniei la basket).

Am observat o chestie al nabii de ciudata.

In zilele in care nu scriu nimic pe blog, imi creste traficul (daca a fost pe un trend descendent), si mi se inmultesc comentariile spam. Si, ciudat, nu cei care genereaza trafic, teoretic, nu sunt boti (pentru ca aia stau cateva secunde pe blog).

Imi place sa salut lumea pe care o cunosc, si imi place sa mi se raspunda la salut. Pentru ca e o forma de bun-simt si, pana la urma, o forma de respect. Te salut, raspunde-mi, ca nu te costa nimic. Dar nu am de gand sa scriu despre asta acum, pentru ca am aprofundat subiectul asta intr-un post mai vechi (“Requiem pentru bunul simt“).

Daca eista ceva care sa ma enerveze mai mult decat sa nu-mi raspunda cineva la salut, acel lucru ar fi sa mi se raspunda cu “sa traiti”/”sa traiesti”.

Exista alte enspe mii de feluri in care poti sa-mi raspunzi la salut. Da’ nu asa. Nu-mi zice “sa traiesti”. E enervant. Nu stiu cum sunteti voi, dar exprimarea asta fie imi aduce aminte de vremurile in care toti erau tovarasi si tovarase. Sau, imi da impresia de unitate militara. Acolo, nu poti sa-i spui superiorului tau altfel decat “sa traiti”. Ok, recunosc, de doua ori in viata mea m-a batut gandul de a ma alatura carierei militare, dar, niciodata nu s-a materializat nimic. Din contra, ultima data, stand stramb si judecand drept, mi-am dat seama ca n-as putea niciodata in viata mea sa ma supun rigorilor (si umilintelor) de cazarma.

Revenind la “sa traiesti”. Citeste mai mult »

Cunostiintele mele in materie de retelistica sunt 0. Eu sunt un mare nimeni, iar tipa cu care am vorbit in seara asta este o zeita. Este singura si unica persoana din lume care se pisa, sau, pentru urechi sensibile, mictioneaza (de undeva de sus) pe toti expertii in retelistica, si pe insusi Tim Berners-Lee.

Pe scurt. Ajung acasa si vad ca nu-mi merge netu’. Asa ca ma uit in log-urile routerului si vad ca nu se mai putea conecta (prin PPPoE) la RDS. Buuuun… stai si cauta numarul de telefon de la RDS… nu l-am gasit. Pana la urma am dat un telefon (scuze Bogdan ca te-am trezit din somn) si am aflat nenorocitul ala de numar.

Si sun. Si sun. Intr-un final imi raspunde experta in retelistica. Si ii zic toata povestioara ca nu-mi merge ca am incercat sa ma conectez pe direct (si chiar incercasem), ca dracu’, ca lacu’…  ca nu merge netu’. Si, dupa ce ma asculta, tipa imi da solutia:

“[...]dati click pe TCP/IP si dezactivati-l, si incercati sa va mai conectati odata”.

Am ramas masca. Si mi-a zis sa depun sesizare si mi-a inchis.

Dupa 2 minute incepe sa-mi functioneze netu’, asa ca sun la ei sa-mi anulez sesizarea. Si intamplarea face sa-mi raspunda aceeasi duduie si dupa ce imi anuleaza sesizarea, are loc urmatorul dialog: Citeste mai mult »

Am instalat in seara asta si am testat ultima versiune a browserului de la Google, Google Chrome 3. Lansarea se produce la numai doua saptamani de la impinirea unui an de la aparitia primei versiuni a browserului.

La o prima vedere…

Se poate observa un redesign al tab page-ului. Astfel, noul tab page este impartit in 2 randuri si 4 coloane, fiecare item din tab page, avand doua functii, Keep on this page si Don’t show on this page, ce sunt vizibile, atunci cand utilizatorul face hover pe item-ul respectiv. De asemenea utilizatorul poate alege sa vada item-urile din tab page forma de lista. Pentru asta, cei de la Google, au pozitionat trei butoane in partea dreapta a ferestrei.

O alta noutate, pe care am observat-o este o bara nou-aparuta in partea de jos a ferestrei, in care a fost mutat meniul Recently closed si link-ul spre View full history. Si, sub acea bara, apar tot felul tips&tricks pentru bookmarking si nu numai.

Incepand cu versiunea 3, Chrome suporta HTML5 si CSS3.

Customizare

Da, dragilor. Chrome 3 poate fi customizat… putin. Ce-i drept nu are inca add-on-uri, extensii, sau cum mai vreti sa le numiti, dar, incepand cu aceasta versiune, Google Chrome poate fi “vopsit” cu ajutorul unor skin-uri. 29 la numar, si pot fi accesate prin acest link (disponibil si in browser ).

Performanta

Conform blogului oficial al Google, versiunea 3 a lui Chrome este cea mai rapida, Citeste mai mult »

Guest-post scris de un prieten motociclist.

Motociclistul este asociat de cele mai multe ori cu baiatul rau din filme, care este rebel, nu are prea multe probleme in viata, este dispus sa joace totul pe o singura carte si sa isi transforme fiecare ora din viata intr-o aventura in care conceptul de adrenalina devine absolut.

Daca un motociclist este imbracat in piele devine si mai periculos pentru privitori, majoritatea emitand aceasta judecata de valoare fara sa isi puna neuronul la munca macar 30 de secunde pentru a incerca sa inteleaga mai bine de ce se imbraca un motociclist in piele. E vorba evident de o imagine deformata creata de dresajul mediatic.

Niciodata nu o sa-li vedeti pe patriarh mergand pe motocicleta. Asta nu pentru ca poate nu si-ar dori, ci din cauza faptului ca aceasta imagine ar strica unui brand pozitiv.In mod clar o masina ofera avantaje evidente fata de o motocicleta. In traficul din Romania , motociclismul pare un sport extrem. Soferii au tendinta sa te ignore, considerand ca motocicleta este un fel de bicicleta mai mare, iar unii, deloc de neglijat, nu suporta motociclistii. Drumurile sunt pline de gropi, de pete de ulei, politistii te remarca si se straduiesc sa gaseasca un motiv pentru care sa te opreasca.

Daca la toate acestea mai adaugam faptul ca un accident pe motocicleta duce in cele mai multe cazuri la un final tragic, atunci este clar pentru toata lumea ca trebuie sa fii nebun ca sa achizitionezi o motocicleta. Ca sa aiba o minima protectie in caz de accident, un motociclist trebuie sa investeasca cel putin 2.000 euro pentru un echipament de protectie: cizme,  casca, manusi si celebrul costum de piele care este de altfel cel mai recomandat datorita protectiei oferite. Adica o suma deloc neglijabila.

Insa, pe de alta parte Citeste mai mult »

Si iata ca noua categorie isi face debutul astazi. Se cheama cum ar fi… si va contine scrieri dupa cum ii zice si numele.

Am dat acum doua zile peste filmuletul de mai jos, numit “Real-life Twitter”, facut de oamenii de la College Humor. Pe scurt, ideea e urmatoarea: Dan Gurewitch se plimba prin oras, si, in loc sa-si scrie gandurile pe twitter, le rosteste cu voce tare. Urmariti-l si discutam dupa.

Asa… Ma gandeam cum ar fi sa implementam chestia asta in realitate. Fiecare sa twittereasca live, cu voce tare, cand simte nevoia. Fiecare sa isi exprime gandurile in fata tuturor si sa fie ascultat de cine vrea. Atunci followerii s-ar numi listeneri, si nu ar mai exista un numar fix de-al lor …si uite cum s-ar rezolva problema cu cei care au foarte putini followeri. Daca au ceva interesant de zis, vor fi ascultati. Un alt avantaj ar fi ca ar disparea… sa le zicem arogantii de pe twitter, adica cei care nu urmaresc decat maxim 10 persoane si sunt urmariti de mai bine de 1.000 de persoane. Pentru ca acestia, inevitabil vor asculta si alte persoane atunci cand vor fi in public.

Mai greu ar fi daca am urmari in realitate oamenii pe care ii urmarim pe twitter. Ar trebui sa ne clonam ca sa-i urmarim pe toti . Si asa s-ar face armate de followeri …and twitterers will take over the world

Si alta chestie. Ar disparea spamerii (si botii). Adica cine face “spam”, poate fi usor dat afara (daca este la un eveniment), sau poate fi facut sa taca.

Ar fi interesant chiar sa punem in practica ideea asta de real life twitting, pe la vreun tweetmeet de amploare (cum a fost beertweetmeet).

Maine am de gand sa lansez un nou “serial” pe acest blog (dupa zece). Deocamdata va spun doar ca planuiesc sa-l fac sa vada lumina netului in fiecare zi de marti (sper sa si reusesc). Asa ca stay tuned.

Maine public primul “episod”. (Vorba aia: “tineti aproape”)