un blog scris de Andrei Bogdan si aflat in versiune α de β

Bucuresti e un oras de nota 20. Locuitorii acestui oras sunt cei mai fericiti din lume. Dincolo de toate natiile pamantului. Ce americani, japonezi, germani, finlandezi sau cine mai e fericit pe glob? Bucuresteni dom’le. Ca oras mai frumos ca Bucurestiul nu-i. Sorin Oprescu a realizat intr-un an (si putin) cat altii in 7. Nu tu probleme in trafic, nu tu gauri in asfalt, nu tu mizerii pe strazi. Defapt, in Bucuresti este atat de curat “incat poti manca de pe jos” (ca sa citez o reclama). In orasul asta curge lapte si miere. Cainii umbla cu covrigi in coada.

Dar linistea acestei oaze de armonie, prosperitate si civilizatie este perturbata de un singur lucru: ceasurile din parcuri. Vechi, ruginite, arata cam ca un cos mare, urat si plin de puroi pe un ten care ar fi de altfel perfect fara el.

Asa ca, doctorul Oprescu, si-a chemat echipa de asistenti de la ALPAB (Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement, din cadrul Primăriei Bucureşti), si vorbira si s-au sfatuit zi de vara pana-n seara si au tras urmatoarea concluzie: Bucurestiul are nevoie (ca de aer) de nu mai putin de 20 de ceasuri suflate in aur de 24k si cu ecran de cristal. Cel putin asa afirma cei de la realitatea:

Un proiect al Administraţiei Lacuri şi Parcuri prevede ca într-un an de acum încolo să fie reparate şi înfrumuseţate toate ceasurile din Bucureşti. Recondiţionarea presupune ca toate elementele ornamentale, cifrele şi literele să fie subliniate prin acoperire cu aur. Carcasele vor fi confecţionate din cristal de înaltă calitate.

Fiecare ceas va funcţiona perfect şi după o pană de curent şi se va ajusta automat odată cu trecerea la ora de vară/iarnă. La interior ceasurile vor avea un sistem electronic de control (GPS) şi o memorie internă cu o precizie de minus/plus 4 secunde la 100 de ani. [...]

În plus, ceasurile vor avea o memorie internă cu 30 de melodii tematice – muzică folk (nr. pt domnii de la Realitatea: se scrie folk, nu folc), clasică, patriotică, populară şi specială de Crăciun, dar şi posibilitatea de programare în sistem de “Linişte“, pe timpul nopţii.

Costul total al distractiei? Cam 710.000 de euro. Vorba aia… ieftin ca braga. Numa’ ca ar fi cateva probleme.

1. Bucurestiul nu e nimic din ce am zis eu mai sus.
2. ALPAB recidiveaza iar cu cheltuieli nejustificate din banii publici (sa nu uitam de gazonul de pe Bd. Unirii care a costat o caciula de bani, adica tot vreo 700.000 de euro). Pentru ca distractia lor, o platim noi, fraierii care platesc impozite si taxe.
3. Plus ca primaria & co. uita de un lucru: e criza si, mai ales, infrastructura Bucurestiului e la pamant si chiar sunt alte lucruri mult mai urgente. Cum ar fi reabilitarea centrului istoric. Macar sa termine cu sapaturile pe acolo. (Vad ca incearca sa ia ochii lumii cu ceva scari rulante schimbate… pentru ca, sa recunoastem, se apropie alegerile prezidentiale).

Si, dupa cum zicea si Andy Mihail de dimineata, “Ce-i trebuie chelului? Tichie de margaritar.” Cam asa si cu Bucurestiul si cu ceasurile.

Si, ma intreb si eu o chestie: daca chiar o sa se puna in practica chestia asta cu ceasurile, in cat timp vor fi distruse de cetatenii “binevoitori” ai urbei? Eu zic maxim 3 saptamani (ca sa nu spuneti ca sunt pesimist).

Pana la urma, sa faca treaba asta de dragul alegerilor, iar noi o sa-i credem ca e facut pentru noi si de dragul nostru si o sa-i votam la alegerile viitoare…

…NOT!

Acest articol a fost postat Wednesday 12 August, 2009 la ora 9:19 pm si face parte din categoria amestecate. Poti urmari comentariile, folosind feed-ul RSS. Poti sa lasi un comentariu, sau sa trimiti un trackback de pe blog-ul sau site-ul tau.