un blog scris de Andrei Bogdan si aflat in versiune α de β

Gara de Nord. Bucuresti. Aceeasi multime pestrita, cu care m-am/ne-am obisnuit de fiecare data cand calc/calcam pe aici. Oameni grabiti, cersetori, bagaje, multime ce cauta/asteapta trenul castigator. E ca o loterie in care fiecare castiga. O loterie cu trenuri, oameni si destine. Pentru ca, da, in unele cazuri, o chestie aparent banala poate influenta ordinea fireasca a lucrurilor.

Intr-un final, dupa cateva minute de asteptare, trenul in care trebuie sa ma urc este garat in statie. La vedera lui, o parte din gloata se repede pe peron. Se imbulzeste pe peron. Oamenii care pana atunci statusera oarecum calmi isi schimba radical comportamentul, se imbrancesc, tipa, isi dau coate, pentru ca fiecare isi doreste sa ajunga primul la tren. Desigur, am asteptat rabdator sa se calmeze gloata. Intr-un final ajung in vagon si-mi caut locul. Il gasesc, ma asez si ma uit la lume. Judecand dupa marimea bagajelor, dupa fetele lor obosite, si dupa arhicunoscutele etichete de pe torllere, sunt oameni veniti de la aeroport, intorsi in tara dupa munca in cine stie ce locuri departe de Romania.

Intre ei, fix pe mijlocul culoarului sta un tip cu un clipboard in brate care tot cere-n stanga si-n dreapta donatii. Naiba stie pentru ce, si, chiar nu ma intereseaza. Oricum, cel mai probabil pentru un caz fictiv, deci banii vor ajunge la el in buzunar. Se poarta ok cu oamenii. Le vorbeste umil, in fraze lungi si politicoase. Nu are succes. Probabil si ceilalti gandesc la fel ca mine. Dezamagit, coboara pe peron si incepe sa se vorbeasca cu lumea de pe peron. Nici aici nu are succes. La un moment dat, zareste doua tipe care se chinuiau sa urce doua trollere imense in tren. In chip de bun samaritean le ajuta cu bagajele dupa care le zice ceva de donatie. Ele, procedeaza la fel ca ceilalti. Adica il refuza. Iar tipul se enerveaza si incepe sa le faca cu ou si otet intr-un limbaj necivilizat.

“Fa proastelor daca v-am ajutat, ia faceti o donatie. Ce credeati, ca-i moca?”

Imi venea sa ma duc la el si sa-i zic ‘ba dobitocule, tu cum vrei sa strangi donatii daca tu ii injuri pe oameni? Cum? Ca asa nici dracu’ nu o sa-ti dea nimic.”. Desigur ca nu mi-am batut gura de pomana cu ala. L-am lasat in plata domnului.

…sa tot faci donatii.

Acest articol a fost postat Wednesday 5 August, 2009 la ora 3:03 pm si face parte din categoria amestecate. Poti urmari comentariile, folosind feed-ul RSS. Poti sa lasi un comentariu, sau sa trimiti un trackback de pe blog-ul sau site-ul tau.