un blog scris de Andrei Bogdan si aflat in versiune α de β

Am primit o leapsa de la Iyli, care zice cam asa:

Via Dexter, inspirata de -I’d do anything…a celor de la Firehouse…. o leapsa…..interesanta!
Am fugit ceva sa scap de ea, insa ..hmmm….toooooot m-a prins!

Care este cel mai mare sacrificiu facut pentru o persoana iubita?

Mda, bun!

1. Care este cel mai mare sacrificiu care l-ai facut pentru o persoana iubita? Ce a trebuit sa suporti?

2. Ce sacrificiu ai fi dispus sa faci pentru o persoana draga?

Bun zic… Hai sa ma gandesc, ce sa scriu, ca deh… trebuie onorata leapsa.

Si am stat stramb ca sa judec drept, sa imi aleg cuvintele si sa iasa ceva frumos.

Asa ca m-am hotarat, sa nu onorez leapsa asta in adevaratul sens al cuvantului. Intrebarile de aici sunt, dupa parerea mea, sunt mult prea personale. Sunt unele lucruri ce pot fi impartasite cu toata lumea, si altele care nu. Altele e bine sa ramana personale in adevaratul sens al cuvantului. Cu alte cuvinte, e mai bine ca aceste lucruri sa ramana ascunse in adancul sufletului, departe de ochii lumii, si, de ce nu, departe de ochii persoanei iubite/dragi.

Da, recunosc, am incercat sa raspund la aceste intrebari, care, cel putin aparent, sunt oarecum banale. Dar nu am putut. Mana mea nu mi-a dat voie sa tastez, iar mintea mea nu a vrut sa accepte sa impart cu toata lumea raspunsurile alea. Nu pot. E ceva in mine care ma impiedica sa scriu.

Imi pare rau Iyli. Nu pot sa onorez leapsa asta asa cum ar trebui. Nu pot.

Am fost la Bikewalk 5. In ciuda vremii de afara si a traseului (cu care multi dintre cei prezenti la bw4 nu au fost de acord), am biciclit si de data asta.

Calare pe unul din harburile una din bicicletele de la cicloteque, am purces alaturi de vreo 20 de persoane pe urmatorul traseu: Parcul Izvor – Calea 13 septembrie – Bulevardul Ghencea – Drumul Taberei – Răzoare – Şos. Panduri – Bulevarul Tudor Vladimirescu – Şoseaua Viilor – Eroii Revoluţiei – Şoseaua Giurgiului – Calea Ferentari – Calea Rahovei – Parcul Izvor. Adica vreo 20 si ceva de km de pedalat, sau vreo 2 ore juma’ (daca e sa o privim altfel).

Prima bucatica din traseu s-a dovedit a fi mai dificila pentru cei care au avut biciclete de la Cicloteque. Adica sa urci pe o bicicleta d’aia panta din spatele casei poporului, de la ibis la Mariott este intr-adevar o provocare. Si ca sa fie totul mai frumos, am mers cu roata din spate partial desumflata. (oricat am incercat sa o umflu, nu a vrut sa stea umflata… in fine…) Restul traseului a fost parcurs fara nici o problema, nefiind dificil.

…si am ajuns in Ferentari… Un loc desprins parca de Bucuresti pe unde, mai in gluma, mai in serios, am mers sub deviza “orice ar fi, nu te opri”.

Ne-am bucurat ca vremea a fost de partea noastra si ca am iesit teferi din Ferentari .

Poze gasiti aici, la iYli partea I, si partea a II-a. (lista ramane deschisa).

Alte impresii: (urmeaza sa apara, in functie de ce trackback-uri primesc)

Si iata ca fuse si se duse si BeerTweetMeet-ul. Vorba aia: ce e bun, ca twitt-ul trece .

Asa ca ieri seara de pe la ora 7 s-a adunat spuma twitterimii din Bucuresti (si nu numai) in teatrul de operatiuni numit Downstairs si a inceput o lupta crunta impotriva antisocializarii si a berii pusa la dispozitie de Ursus Brewries.

Si ce se intampla cand spuma twitterimii se intalneste cu spuma berii? Sau, mai bine zis, cand fortele armate* ale Twitterului se intalnesc cu fortele imbuteliate ale berii? Iese o super petrecere, mai ales ca joi, cand in Downstairs este karaoke. Citeste mai mult »

Am citit azi pe cotidianul.ro ca bloggerilor din romania li se pregateste ceva. Adica un set de norme si reguli eliberate de niste capete “iluminate”, prin care se va pune ordine in blogosfera romaneasca.

Ce presupune codul deontologic?

Cu alte cuvinte, este un fel de cenzura. Pesemne ca miticii de la CNA si cele ‘enspe mii de ONG-uri care se ocupa de protectia drepturilor diverselor minoritati nu stau chiar degeaba in online.

În esenţă, normele cuprinse în el vizează evitarea atacurilor discriminatorii şi a prejudecăţilor şi stereotipurilor legate de rasă, vârstă , sex, orientare sexuală, religie, etnie, dizabilitate, aspect fizic sau statut social.

Citeste mai mult »

Maria imi spunea acum ceva vreme ca nu mai scriu cum scriam eu odata (adica prin liceu)… iar eu sustineam sus si tare ca nu mi-am schimbat stilul de scris.

Si… ajungand acasa la Braila, am cautat de curiozitate texte scrise de mine in perioada aia. Texte scrise prin agende, vreo 2 publicate in revista clasei. Deh… pe vremea aia habar n-aveam ce-i ala blog. Probabil le-as fi scris. Acum prefer sa le tin pentru mine. Sunt chestii personale care imi aduc aminte de niste clipe.

Citeste mai mult »

…zece search-uri de la lume adunate, comentate, si la lume date.

1. cum a scrii carti pentru copii – la fel ca si cartile celelalte (cred), numa’ ca trebuie sa folosesti un limbaj civilizat, visator, cu ponei roz si personaje fantastice.
2. de ce nu mai sunt tonomate in scolii – depinde la ce fel de tonomate de referi… d’alea muzicale, cu siguranta nu sunt si nici nu au fost vreodata. In orice caz, dupa felul in care scrii, habar n-am de ce intrebi de scoala… se pare ca nu prea ai trecut pe acolo.
3. copiii.zilelor.noastre – de.cand.n-ai.mai.iesit.din.casa? (si… apropo? de ce scrii cu atatea puncte?)
4. a nu iubi nu inseamna nimic a nu putea iubi e ceva – huh? i don’t get it.
5. au voie persoanele straine la vot – nu. vor fi executati pe loc, sau, intr-un caz mai fericit, daca sunt prinsi in preajma sectiilor de votare vor fi expulzati in siberia la munca silnica.
6. automatele de cafea furi – eu nu. tu?
7. cat costa o licenta la universitate? – la care din ele? Daca vrei, da-mi un mail si-ti spun cati bani sa-mi dai ca sa-ti fac rost de licenta.
8. cum sio trag studenti – oh… c’mon… get a life mate.
9. este nevoie intro relatie de bani – depinde de relatie si de persoana cu care te afli in relatie…
10. “desene cu copil catarat in copac” si “desene cu copii care joaca fotbal” – huh? (again)

A… si cineva a cautat “desene animate cu tom si jery cand erau mici“. Poate ca pe Desenele Copilariei ar avea mai multe sanse sa gaseasca

Am facut un experiment zilele astea.

Am reusit sa “supravietuiesc” fara blog, fara twitter, fara mailuri, fara messenger, fara RSS-uri, fara sa citesc alte bloguri… Am incercat sa vad daca reusesc sa nu le folosesc pentru doua zile. Si… daca stau bine sa ma gandesc, nici calculatorul nu l-am folosit prea mult. Adica am scris un CD si cam atat. Carevasazica se poate sa “traiesc” si fara.

Cu toate acestea, astazi, cand am pus din nou mana pe internet, mi-am dat seama ca “am ramas in urma”.  Adica ma asteptau tone de mailuri si de feeduri. Plus… mi-a fost foarte greu sa revin la curent cu ce facea lumea pe twitter si pe bloguri.

A fost o experienta interesanta as putea spune, si, cel mai mult, ma bucur ca am vazut ca se poate trai (sau, ma rog… pot trai) si fara acces la tot ce inseamna online, dar, cu toate acestea, nu as vrea sa repet “isprava” prea curand.

…sau cum poate un amarat de buton sa creeze haos.

Ati observat cat de reticenti sunt oamenii fata de nou? Cat de mult accepta o schimbare minora care le tulbura aparent putin, dar in realitate enorm de mult armonia interna? Cat de mult poate fi afectat zenul personal de ceva nesemnificativ, care stiai ca e pus de decor, dar care incepe subit sa functioneze? Si, prin functionarea lui perturba rutina. Si stau si ma uit in jur si observ ca multi sunt reticenti la schimbari de acest gen si, doar o mica parte le accepta usor, cu naturalete.

De cateva zile, oamenii de la Metrorex s-au gandit sa dezactiveze deschiderea automata a usilor pe garniturile noi. Astfel, usile se deschid prin apasarea unui amarat de buton verde (ma rog… el e transparent… da’ se face verde cand metroul opreste in statii). Si acel buton, care pana acu’ cateva zile era de decor, a intrat in functiune pentru a provoca haos, nervi si frustrare in randul calatorilor. Citeste mai mult »