Maria imi spunea acum ceva vreme ca nu mai scriu cum scriam eu odata (adica prin liceu)… iar eu sustineam sus si tare ca nu mi-am schimbat stilul de scris.
Si… ajungand acasa la Braila, am cautat de curiozitate texte scrise de mine in perioada aia. Texte scrise prin agende, vreo 2 publicate in revista clasei. Deh… pe vremea aia habar n-aveam ce-i ala blog. Probabil le-as fi scris. Acum prefer sa le tin pentru mine. Sunt chestii personale care imi aduc aminte de niste clipe.
Am citit, si am citit si mi-am dat seama de ceva: Maria avea dreptate. Mi-am schimbat stilul de a scrie. Si, dupa parerea mea, l-am schimbat in bine.
Pe vremea aia imi placea sa visez, si sa nu-mi pese de tot felul de probleme. Prin liceu eram mult mai impacat cu mine si cu cei din jur. Mai ales cu ce se intampla in jur. Probabil pentru ca, in primul rand, nu erau chiar asa de multi nesimtiti. Intr-adevar, erau cativa cocalari prin scoala, dar destul de putini ca sa ma enerveze.
Eram destul de optimist atunci, trebuie sa recunosc, si asta se simtea foarte mult in felul in care scriam 
Cu toate ca nu mai sunt aproape deloc ca atunci, imi place sa cred ca am devenit matur. Ca scriu mult mai bine decat o faceam odinioara. Imi place sa cred ca m-am schimbat stilul in bine. Imi place sa cred ca am devenit mai “profi” si ca, prin ce scriu, pot face cu adevarat ceva. Iar daca macar unul din voi retine o boaba din ce citeste aici, sunt fericit.
Poate am o impresie prea buna despre mine…
Un singur lucru a ramas neschimbat la mine: placerea de a scrie. Asta nu cred ca va disparea in veci. Pentru ca, da, imi place sa scriu. Imi place sa imi exprim gandurile. Si, am de gand sa scriu atata timp cat o sa ma pot exprima liber si atata timp cat o sa am chef (si o sa existe ceva care sa ma motiveze) sa scriu. (A nu se confunda cheful de a scrie cu placerea de a scrie.)
In loc de concluzie:
Mi-am schimbat stilul de scris si nu cred ca voi mai reveni la ce si cum scriam odata. Simt ca nu mai pot si ca, probabil nu mai are rost. Sunt multumit cu noul “eu”. Si, da, Marie, recunosc; ai avut dreptate .
In general, imi place cum si ce scrii acum.
) de cand scrii si este meritul tau.
). Niste texte care mi se par f fun acum, dar stiu ca atunci credeam cu fiecare por in ceea ce scriam. Si era tare bine.
Nu incape indoiala ca scrii mai “profi”, dar asta este rezultatul asteptat al multor ani(sa fie 6, sa fie 7?
Imi rezerv insa dreptul sa imi placa cel putin in egala masura stilul de atunci, optimist si fara griji.
PS s-ar putea sa mai am si eu pe-acasa texte scrise de tine si de mine
…recunosc si eu m-am amuzat cand am citit textele alea
As fi curios sa aflu ce gandea un licean in anii 2000. E interesant de observat cum s-au schimbat vremurile.