un blog scris de Andrei Bogdan si aflat in versiune α de β

Cele mai bune prezentari mi s-au parut cele facute de Bobby si Tudor Galos si Dragos Roua. Celelalte mi s-au parut ca sunt mai mult prezentari facute de dragul marketingului, in special prezentarea facuta de tipul de la BMW (nu i-am retinut numele) si cea facuta de Catalin Fusu.

Sincer ma asteptam sa fie niste discutii/prezentari mult mai constructive, si, deasemenea sa fie o discutie ca intre prieteni, nu o serie de discursuri cu tenta mai mult sau mai putin corporatista.

P.S. 1: Sonorizarea a fost sub orice critica…
P.S. 2: Ma bucur ca am cunoscut/reintalnit niste oameni faini (In ordinea aleatoare a numerelor de pe tricou: @hilkee, @fatadinport @catalinabanica @justf0rfun @cart00n… Thank you guys )

Ma intreba in seara asta cineva de ce nu scriu nimic despre Michael Jackson si despre moartea lui.

Simplu. Pentru ca mi-e scarba de tonele de texte scrise despre asta. Pentru ca nu-mi place ca a fost mediatizat extraordinar de mult momentul. Pentru ca MTV a facut actiunea aia de toata jena in care lumea a mers la stadionul Lia Manoliu sa aprinda lumanari si sa depuna flori. Pentru ca incepand de vineri posturile de radio si de TV au inceput sa difuzeze in heavy rotation melodiile lui, desi pana atunci, majoritatea il uitasera. De tot. Pentru ca se fac tot felul de anchete si investigatii in acest caz. Pentru ca lumea nu vrea sa accepte ca nu era nemuritor si de aceea se fac aceste anchete. Pentru ca mi-e scarba de toti aia care l-au aratat cu degetul si l-au catalogat drept pedofil, infractor, homosexual si acum tin discursuri pioase legate de el, de omul Michael Jackson, de cel ce a fost regele pop-ului.

Singurul lucru care ar fi trebuit sa fie facut in legatura cu moartea lui era doar sa fie anuntat faptul ca a murit si atat. Sa se pastreze tacerea. Sa se tina un moment de reculegere pentru el. Nu sa fie tot evenimentul intr-un media bomb. Atat. Sau, cel putin, asta cred eu ca ar fi trebuit facut.

Later edit:

Daca ar exista OTV in SUA, probabil ar face un serial referitor la moartea lui Jackson mult mai lung decat “Disparitia Elodiei”, cu tot felul de bufoni, pareristi, “specialisti” si bagatori de seama care n-au nici un fel de legatura cu omul.

De ce nu iubim barbatii

Precizari :
i)  Postul asta se vrea a echilbra balanta
ii)  Lista de mai jos este valabila pentru o mare parte din barbati. Cum nu s-a facut o cercetare cantitativa…

1. Pentru ca incep 100 de lucruri care mai de care mai interesante, dar in momentul in care apare al 101-lea lucru lasa totul balta pentru el.
2. Pentru ca au bunul obicei de a promite si prostul obicei de a nu se tine de cuvant.
3. Pentru ca un meci de fotbal sau un raliu reprezinta evenimente istorice, pe care evident, o femeie nu le poate intelege.
4. Pentru intrebarea „ Da ce femeia e om?”, ignorand faptul ca si mamele lor sunt femei.
5. Pentru ca atunci cand inseala, o fac pentru a salva relatia, deci sunt perfect indreptatiti. In schimb, daca o femeie inseala e catalogata instant…..
6. Pentru discutiile interminabile despre virtutile caucicurilor de la diverse firme
7. Pentru ca afirma ca nu barfesc si mai si sustin ca doar femeile au acest prost obicei
8. Pentru ca daca ei se culca cu multe femei sunt „tari”, dar daca o femeie are un comportament asemanator este din nou catalogata.
9. Pentru ca li se pare normal ca o femeie sa dea nastere, sa aiba grija de un copii, sa tina casa curata, sa faca mancare si sa lucreze, dar ei, dupa o zi la munca, sunt prea obositi sa mai faca si altceva.
10. Pentru ca nu suporta gandul ca o femeie poate fi mai desteapta decat ei.

Si inca un lucru: Pentru ca sunt foarte „mamosi” in intimitate, desi odata ce au aparut alti masculi in apropiere fac pe durii.

Postul asta a fost scris de Adriana cu adaugari si completari venite de la Anna.

O parte din pozele facute joi seara la prezentarea lucrarilor de licenta de la UNA Bucuresti sectia Moda, pot fi gasite aici.

(continuare la postul anterior)

Dupa trei ani, studentii ajung sa-si sustina lucrarea de licenta. Astfel, fiecare isi stabileste o tema de creatie si un profesor indrumator si se apuca de treaba. Prima parte a drumului spre licenta (nu ma refer la anii de studii) se incheie in momentul sustinerii predilomei. Fiind un examen important, mi se pare logic sa se stie toate detaliile legate de el. Totul, precis. Insa nu la facultatea asta. Aici data examenului s-a schimbat de doua ori. Din motive absolut necunoscute. Bineinteles ca tot “planul de bataie” al studentilor a fost dat peste cap. Adica, s-a lasat cu nopti nedormite si “urari de bine” la adresa celor care au mutat data. Citeste mai mult »

Am avut nespusa placere sa vad cu ochii mei cat de “bine” e organzata treaba la Universitatea Nationala de Arta din Bucuresti, mai exact la sectia moda.

O sectie care ar trebui sa fie blazonul facultatii, cu studenti care, dupa absolvire, vor deveni designeri, care, vor duce mai departe numele facultatii pe catwalkuri nationale, internationale si interplanetare . Niste oameni care, odata ajunsi celebri vor rosti cu mandrie numele scolii pe caren au absolvit-o. Acesti oameni reprezinta o reclama foarte buna pentru universitatea de arte si, de ce nu, pentu Romania. Cu siguranta o reclama mult mai buna decat toate vedetele de carton autohtone. Dupa  parerea mea, un designer roman ajuns consacrat pe plan international face cat o mie de pitzipoance renumite doar pentru ca si-au tras-o cu nu stiu ce om de afaceri strain.

Dar, pentru a ajunge desinger vestimentar cu acte-n regula, acesti oameni trebuie sa faca o facultate. Pentru cine nu stia, in tara exista doar trei facultati care au ca specializare moda. Una in Timisoara, una in Cluj-Napoca si una in Bucuresti. Si, pentru ca nimic nu se compara cu Bucurestiul, multi aleg (din pacate) Universitatea Nationala de Arte. Asa ca tinerii aspiranti se prezinta la un examen dificil, iar cei mai ghinionisti norocosi devin studenti. Studenti alesi pe spranceana la o facultate extraordinara cu profesori extraordinari. O conjunctura nemaipomenita ar spune unii. Citeste mai mult »

Motto: “Oricare dintre noi adica, are la cap o pasarica. Eu sunt mai misogin un pic, asa ca am un pasaric.” (via)

Atentie. Lista urmatoare nu este valabila pentru absolut orice femeie. Lista este valabila pentru o mare parte din femei.

1. Pentru ca au marele talent de a despica firul, cel putin in 16.
2. Pentru ca gasesc o tona de substitute pentu un simplu “n-am chef”.
3. Pentru ca daca le zici ceva ce nu le convine se supara
4. Pentru ca nu stiu sa conduca (cel putin masinile).
5. Pentru ca nu sunt punctuale.
6. Pentru ca mereu le doare ceva.
7. Pentru ca nu exista (sau, cel putin, nu am vazut/auzit) grupuri mari de femei unde sa mearga totul perfect, fara barfe si scandaluri.
8. Pentru ca renunta uneori mult prea usor la provocari (desi sustin sus si tare ca defapt ele reprezinta sexul tare si, mai ales, sunt egale cu barbatii)
9. Pentru ca uneori sunt imposibil de inteles.
10. Pentru ca, in opinia feministelor, toti barbatii sunt porci/mitocani/badarani.

P.S.: Inca un motiv, in afara listei: Desi s-au luptat atata amar de vreme sa se emancipeze, unele accepta sa fie intretinute de barbati (“ca asa e normal”, dupa cum auzeam ca spunea cineva).

…trebuie sa recunosc. Ziua stau si strang fotografii si insemnari legate de cetatenii romaniei, pe care seara le transform in note informative. Acestea sunt expediate sefilor mei care le strang pe toate intr-un catastif mare. Cand se aduna mai multe note informative la dosarul unei persoane, aceasta este saltata de “baietii cu ochi albastri” si deportata in Siberia la munca silnica. Asta fac. Zi de zi, ora dupa ora.

Mai ciudat este ca nu mi-am dat seama pana astazi. Azi am avut marea revelatie. Azi am aflat ca lucrez pentru securitate. Si vreti sa va spun unde am aflat asta? Fix in Cismigiu, fix in dimineata asta. Acolo, ma asezasem pe o banca si ma apucasem sa-mi notez lucrurile pe care le aveam de facut pe ziua de azi. La o banca distanta de mine un nene trecut de ceva vreme de prima tinerete, cu ascendent sever in varsta a III-a. Nu l-am bagat in seama, desi am vazut ca se uita insistent (a se citi holba) la mine si la ce scriam eu. Eh… naiba sa-l pieptene mi-am zis eu, poate s-a plictisit de admirat natura. Am terminat de scris, si ce ma gandesc: sa scot camera din geanta si sa fac niste poze, ca era frumoasa privelistea din fata mea. Individul se tot uita la mine cu o privire tampa si foarte suspicioasa. Pun camera la ochi, incadrez imaginea… si-n ultima clipa ma bate gandul sa-i provoc mosului un mic atac de panica. Asa ca am marit viteza de inchidere a obturatorului, m-am facut ca fixez peisajul, am apasat pe buton si am intors obiectivul spre el. Nu pot sa va spun ce fel a ramas saracu’ om cand a vazut ca e “pozat” pe nepregatite. Amuzat pana peste masura, dar incercand sa pastrez o figura serioasa, am pus capacul pe lentila si am bagat camera in geanta. Si dau sa plec, cand il aud pe mos ca-mi zice “tu esti din aia de la securitate, de spionezi oamenii toata ziua pe oriunde se duc [eu incercam sa nu rad in timp ce el si-a continuat fraza] …ca de cand n-am vrut sa intru in partid ma tot urmariti…” …moment in care am izbucnit intr-un ras isteric si am plecat.

Se pare ca multi au ramas cu sechele in urma comunismului asa ca am mai trecut un ciudat in catastif… Deja i-am facut aviz de expediere in Siberia… maine pleaca… ‘tu-i mama lui de capitalist, auzi tu neamule, sa desconspire el un securist… Sa desconspiri pe tata mare la rusi ba, clar?

In loc de P.S.:

1. Intamplarea e pe cat se poate de adevarata.
2. Am mai auzit de un caz cu un mosulet ce se credea urmarit de Securitate (o fi fost tot asta, n-am de unde sa stiu).
3. Bine ca n-am dat de Basescu pentru ca fie m-ar fi fi zis ca sunt puiut de comunist (sau de securist), fie gaozar.

…rau de tot.

Aseara am plecat de acasa fericit ca urmeaza sa dau o tura cu lumea care vine la Bikewalk #4. Din pacate, am ajuns la Cicloteque cu 5 min. mai tarziu decat ora stabilita initial. Nu am gasit pe nimeni. Asa ca mi-am inchiriat o bicicleta si am plecat pe traseul stabilit pentru bikewalk. Ghinionul meu a fost ca nu aveam nr de telefon al nici unuia dintre cei cu care trebuia sa pedalez. Ma rog… Aveam nr. Roxanei, dar ea nu participa. Asa ca am pornit la drum. Cismigiu – Universitate – Unirii. Nici o urma de gasca de biciclisti… Mi-am continuat drumul pana in IOR unde am dat doua ture de lac (apropo… e un loc foarte fain de plimbat). Nu m-am intalnit cu participantii la bikewalk. Asa ca am plecat sa returnez bicicleta si intr-un final ajung acasa…. unde m-a lamurit Ariel de ce nu m-am intalnit cu nici unul din ei. Bikewalk #4 este deabia saptamana viitoare, pe 21 iunie. (Ariel imi spusese de la bun inceput data, da’ m-am zapacit.)

Concluzii in urma intamplarii de ieri:

1. Trebuie sa am mai multa grija la date si la evenimente.
2. Bicicletele de la Cicloteque sunt oarecum naspa… da’ am mers eu pe altele si mai naspa…
3. E rau sa mergi cu bicileta pe pistele special amenajate.
4. Multi nesimtiti mai sunt in orasul asta. Puteam sa-i calc in voie, ca ei nu aveau de gand sa se dea din drum.
5. Unii soferi se cred regii soselelor, si sunt in stare sa te calce pe trecere.
6. Mai exista si oameni care se ofera sa te ajute.

Se iau urmatoarele ingrediente: cateva kilogramele in plus, lipsa de timp (pentru a merge la sala), pastile de slabit (cica) naturale si se condimenteaza cu un strop de lene. Se amesteca toate astea intr-un om (adica eu) iar rezultatul… il cititi in randurile urmatoare.

Acum ceva vreme aveam o mica problema: cateva kilograme in plus de care trebuia neaparat sa scap. Din pacate stateam (si inca stau) foarte rau la capitolul timp. Asa ca, nu mi-am putut permite sa-mi rup doua ore sa ma duc la o sala de forta si sa incep sa ma lupt cu kilogramele. Deci, ce era de facut decat sa caut o metoda alternativa, cu totate ca n-am fost niciodata fanul lor (nu ca as fi acum…). A trebuit sa-mi ignor una din ideile mele fixe “daca vrei sa slabesti, fa miscare” si sa caut metode alternative. Curele de slabire au fost excluse din start, fie pentru ca unele sunt prea greu de tinut pentru ca se bazeaza pe infometare, fie ca unele se bazeaza practic doar pe eliminarea unei parti din apa din organism, fie pentru ca altele sunt de-a dreptul aberante.

Asa ca aveam ca alternativa fie un tratament (semi)chirurgical, fie ceaiuri de slabit, fie pastile de slabit. Am ales a doua varianta, si mai precis pastile care se recomandau a fi naturale. Am ales niste pastile naturale, cu extracte de plante, pentru a nu ma indopa cu substante chimice.

Conform producatorului, pastilele contin numai extracte naturale si nu au nici un fel de reactii adverse. Asa ca am facut comanda si dupa cateva zile au venit si am inceput sa le iau, respectand cu sfintenie specificatiile celor de la Arpfarm. Dupa doua saptamani au inceput sa se vada primele rezultate: incepusem sa slabesc. Asa ca am continuat tratamentul, numai ca, dupa inca doua saptamani m-am ingrasat brusc, numai in zona abdominala. Pastilele-minune au avut reactii adverse. Asa ca am incetat sa mai iau tratamentul.

Pe zi ce trece, constatam cu stupoare ca acumulez din ce in ce mai multa grasime in zona abdominala, ca-mi apar vergeturi pe abdomen, ca pierd din masa musculara a bratelor s.a.m.d.

Nu am bagat in seama semnele astea pana ieri, cand, la un control medical de rutina, medicul care m-a consultat mi-a zis ca sufar de sindromul Cushing, o boala endocrinara aparuta din cauza excesului de cortizol in sange, cu repercursiuni neplacute asupra organismului (hipoglicemie, osteoporoza, probleme cardiace etc.)

Singurele vinovate de aparitia acestui sindrom consider ca sunt pastilele de slabit de la Arpfarm, deoarece nu am consumat nici un fel de tratament cu cortizol sau hormoni. Altfel nu-mi pot explica de ce mi-au aparut simptomele sindromului Cushing.

Sfatuiesc pe totata lumea sa nu (mai) cumpere sau sa foloseasca aceste pastile. Nu stii niciodata ce ti se poate intampla.

De asemenea nu recomand nimanui sa foloseasca pastile de slabit. Singura modalitate de a slabi este prin sport.

Mi-ar place sa primesc o reactie din partea celor de la Arpfarm, deoarece, bineinteles au dreptul la replica.

Nu incercati mixul pe care l-am incercat eu nicaieri. Pana data viitoare, aveti grija de voi.