un blog scris de Andrei Bogdan si aflat in versiune α de β

…elogiu pentru vid.

Pe strada, in metrou, in tramvai, in media si in online. Peste tot suntem inconjurati de ele. Din dorinta de a fi sociabili si de a fi la curent cu tot ce misca ne invartim in cercuri vicioase, fara de care, dupa umila mea parere, ne-ar fi mai bine si, fara de care, am savura viata un pic mai mult. Cu siguranta fara toate acestea nu ne-am mai plange ca viata pe care o traim este deprimanta si de rahat.
“Ai vazut ce a facut X?”"Da’ tu ai vazut ce si-a luat Y?” “Hei, uita-te la chestia asta…”
Irosim prea mult timp cu nimicuri. Ne plangem ca nu avem timp, dar de fapt, nu stim sa-l pretuim. Nu stim sa ne planificam viata si cele 24 de ore ale unei zile asa cum trebuie, si apoi incepem sa (ne) plangem ca nu am facut nimic. De ce? Pentru ca nu am pus fond in forma zilei pierdute.

Citeste mai mult »

…si de data asta nu e RDS.

Duda de mai sus e data de Adobe si ma face sa-mi pun cateva semne de intrebare:

• Cat de prosti sunt, in general, americanii de rand oamenii care apealaza la Adobe Tech Support? (chiar nu ma asteptam sa primesc un raspuns atat de low-level)
• Ce se intampla daca eram un utilizator cu un IQ negativ si foloseam Windows XP si nu gaseam butonul mic si rotund? Imi trimiteau un desen de genul: |_start_) ?
• Ce se intampla daca aveam taskbarul mutat in partea de sus a ecranului si din nou nu gaseam butonul?
• Exista oameni care nu stiu cum arata o chestie rotunda de trebuie facut un desen sugestiv? (care, if I may be a smartass, () reprezinta o elipsa)

Acum cativa ani in Romania a inceput sa fie sarbatorit Valentine’s Day…

Dupa ceva vreme a aparut Helloween…

Anul asta, vad ca eMag, Flanco, evoMag si alti retaileri importa o alta traditie din USA, si anume Black Friday… adica vand laptopuri, PC-uri si alte electronice din depozitul lor cu niste reduceri substantiale.

Intrebarea mea e urmatoarea:

Cat credeti ca o sa mai dureze pana o sa ne apucam sa sarbatorim Ziua Recunostintei?

Iti dai seama ca se apropie Craciunul cand:

1. Stefan Hrusca migreaza pentru cateva zile din Toronto pentru a trage o cantare despre cat de ler e leru’ si pentru a face si el un ban de pe urma fraierilor care vin sa-l vada cantand.
2. Stefan Banica Jr isi aduce aminte ca poate sa cante si altundeva in afara de Studiorile Media Pro si, ca sa recupereze face un concert in 3, 4 zile consecutive (probabil ceva de genul “in cazul in care ati ratat ceva, maine este in reluare”).
3. Cei doi Stefani se bat pe aceeasi cabina de telefon

P.S.: Pe bune, mai exista Electrecord?

Sa incep postul asta printr-o intrebare: stiti genul ala de arcuri care se pun la usile de bloc sa le tina inchise? Si care pe langa asta, au rolul sa nu permita trantirea usii? Bun…

Si sa incepem povestirea.

In seara asta m-am intors acasa si, ca deobicei cand intru in bloc, las usa sa se inchida de la sine bazandu-ma pe acel arc de care va ziceam mai devreme… boon… si, ma duc spre lift, cand, in fata liftului ma apostrofeaza o tanti care statea de vorba cu inca o persoana (deh… ii mai vazusem odata sau de doua ori inainte):

Tanti (pe un ton calm): Buna seara.

Andrei (calm, asteptand liftul): Buna seara. (fiind mutat relativ recent in acest bloc si necunoscandu-mi decat doi vecini, nu ma sinchisesc sa salut pe toata lumea pe care o vad… deh… doar la tara se mai saluta toata lumea cu toata lumea, fie ca se cunosc sau nu, pentru ca la un moment dat au fost rude).

T (calma): Te rog sa nu mai lasi usa sa se tranteasca.

A (foarte calm si relaxat… asta a fost tonul pe toata durata discutiei): Bine, am sa am mai multa grija data viitoare. (deh… ma intreb ce s-ar putea intampla la usa aia… sa se strambe mai mult decat e deja?)

(m-am intors cu spatele cu intentia de a ma urca in lift)

T (calma): La ce etaj stai?

A (extrem de calm si politicos desi se intreba la ce naiba o f*** pe aia grija): Conteaza?

T (foarte enervata si vadit deranjata de raspunsul meu da o replica epocala): In primul rand sa stii ca sunt femeie!!! (asa.. si? crezi ca n-am vazut din prima? ce vrei? un premiu? o statuie, o atentie, o maslina, ceva?) …si in al 2-lea rand sunt presedinta blocului.

A (la fel de calm): Doamna, stiti, eu v-am vorbit cu respect si pe un ton calm…

T(intrerupandu-ma): Zi la ce etaj stai.

I-am zis intr-un final, gandindu-ma ca nu prea am cum sa mint in situatia asta (stupid me… acum imi dau seama ca aveam doua posibilitati de a scapa cu o minciuna).

Si in timp ce inchideam usa la lift, am auzit ceva legat de chirie… acum nu stiu daca imi mai pusese mie o intrebare sau reluase discutia cu interlocutorul ei.

Acum stau si va intreb eu pe voi (cei care inca ma mai cititi):

1. De ce credeti ca o interesa pe aia unde stau? (ca doar nu-i blocul ei sau al lu’ maica-sa)
2. Voi cum ati fi procedat la o intrebare de genul ala? (si, btw… am fost nesimtit cu aia?)

Lejer, ca pentru sambata dimineata…

…sau pe unde mai scrie Andrei cand nu scrie pe blog…

Am primit acum doua saptamani o invitatie de a scrie un articol pentru TheSexist pe tema “Nice guys vs bad boys”. Asa ca intr-o seara cand am avut putin timp liber si ceva inspiratie m-am apucat de scris. Ce a iesit puteti citi in randurile urmatoare.

Cerere si oferta.

Nice guys vs. bad boys este o disputa veche intre reprezentantii sexului tare. O lupta continua intre masculi, nascuta dintr-un simplu fapt: barbatii sunt fraieri (si va rog, nu incepeti sa aruncati cu rosii si oua stricate chiar in momentul asta). Sunt fraieri pentru ca incearca incontinuu sa se adapteze “cerintelor pietei”. Pentru ca, desi pare un concept cu aplicatii mai mult spre partea economica, cererea si oferta functioneaza al naibii de bine si in zona sentimentala. Nu, nu aberez aiurea despre chestia asta. Daca majoritatea publicului (a se citi reprezentantele sexului frumos) doreste bad boys, atunci asta o sa primeasca. Si viceversa. Pentru ca, atunci cand vezi ca o “strategie” nu merge, schimbi imediat afisul… “c-asa-i in tenis” (dupa cum ar fi zis Toma Caragiu).

Societatea si educatia

Ca in orice situatie care determina natura unui om, educatia si mediul in care traieste in anii de transformare a unui pusti in barbat joaca un rol important in determinarea caracterului lui de nice guy sau bad boy. Atunci cand un copil isi vede tatal (sa luam cazul cel mai fericit) ca se poarta intr-un fel sau altul, in cele mai multe din cazuri va copia/adapta comportamentul acestuia, sau il va interpreta ca fiind modul potrivit de a se purta. Pentru ca, oarecum involuntar, tatal este un role model pana cand incepe sa isi formeze o idee despre cum stau lucrurile in realitate.

Cititi continuarea (si opinia unei femei pe marginea acestui subiect) pe TheSexist.ro.

Astazi va invit sa urmariti un documentar despre una dintre cele mai folosite pedale pentru chitara din industria muzicala. Cry baby, sau pedala wah-wah a fost creata in 1966 din greseala (cam la fel cum se intampla cu majoritatea inventiilor din zilele noastre) este folosita de chitaristii din lumea intreaga pentru a oferi riff-urilor un sunet distinct.

Citeste mai mult »

Intamplator am dat peste imaginea de mai jos acum cateva zile si astazi am avut parte de o discutie cu un coleg fix pe aceasta tema: sunt sau nu protectiile moto un moft?

Citeste mai mult »

…sau: “am gatat tema noua intr-un final…”

Chiar credeati ca o sa scapati de mine? Nu, dragilor… De azi m-am intors cu o tema noua, cu un server nou pe care hostez blogul, si… ceea ce e mai important: pofta de scris.

Designul este unul minimalist, pentru ca am vrut sa fie asa pentru moment, si pentru ca, pentru moment, timpul nu mi-a permis sa fac altceva. Dar, dupa cum probabil deja ati vazut, este vorba de o versiune α de β, si asta inseamna ca va puteti astepta oricand la surprize placute. De asemenea, nu uitati ca daca aveti vreo intrebare / sugestie / reclamatie puteti sa folositi cu incredere formlarul de contact.

P.S.: Momentan nu am postat blogroll-ul, pentru ca e “in constructie”.